Cyclamen hederifolium
Primulaceae
Cunoscută și ca: ciclamen hederifolium
Cyclamen hederifolium înflorește toamna, când multe plante de balcon și de grădină s-au oprit deja din creștere. Frunzele marmorate apar după flori și rămân verzi peste iarnă, iar vara planta se odihnește. Este ușor de crescut, dar la noi are nevoie de protecție în iernile geroase.
- Lumină
- Semiumbră, Umbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 5–20 °C, min. -18 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 10–30 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată ciclamenul hederifolium
Cyclamen hederifolium, numit și ciclamen hederifolium sau ciclamen de grădină, este o plantă perenă cu tubercul, joasă și tufoasă. De obicei are 10–30 cm înălțime și 15–30 cm lățime, iar creșterea este lentă.
Florile sunt aplecate, cu cinci petale răsfrânte înapoi, în roz, alb sau violet, cu un semn în formă de V mai închis la gât. Apar câte una pe tijă, la sfârșitul verii și toamna, înaintea frunzelor. Înfloririi îi corespund lunile august, septembrie și octombrie.
Frunzele au formă de inimă sau de iederă, cu lobi unghiulari. Sunt verde-cenușii, marmorate cu argintiu sau alb, iar dosul este verde sau violet. După înflorire, tija se răsucește spre sol și poartă o capsulă rotundă, maronie. Vara capsula se deschide și eliberează semințe lipicioase, pe care le răspândesc furnicile.
Planta provine din regiunea mediteraneană, din sudul Franței și Italia, prin Balcani și Grecia, până în vestul Turciei. Crește în păduri, tufărișuri și pe teren stâncos, până la circa 1.200 m altitudine. Albinele o vizitează toamna, iar căprioarele și iepurii o evită.
Cultivare și îngrijire
Locul potrivit
Preferă semiumbra, mai ales sub arbori cu frunze căzătoare, și suportă și umbra uscată. Se potrivește ca acoperitor de sol, în grădini de stâncă, în ghivece și la balcon.
Dacă o cultivi în container, alege un loc ferit de soarele puternic de vară, chiar dacă planta este oricum în repaus în acea perioadă.
Udarea
Udă moderat din toamnă până primăvara, cât timp planta are frunze. Udarea se intensifică în martie, octombrie și noiembrie.
În repaus, vara (în special în iunie și iulie), ține tuberculul destul de uscat. Planta suportă secetă într-o măsură medie, deci mai bine puțin prea uscat decât ud în perioada de odihnă.
Substrat și replantare
Are nevoie de sol bogat în humus, reavăn, dar bine drenat, de tip lutos. Tolerează un pH de la acid la alcalin, aproximativ 5,5–8.
Replantează în iulie sau august, când planta se odihnește. Tuberculul se îngroașă cu vârsta și formează rădăcini pe partea de sus și pe margini, nu la bază.
Fertilizarea
Fertilizează în septembrie și octombrie, când planta intră în creștere și înflorește.
Tăierea
Nu necesită tăiere. Îndepărtează frunzele uscate după ce s-au zbârcit, la sfârșitul primăverii.
Plantarea tuberculului
Plantează tuberculii în iulie, august sau septembrie. Îngroapă-i la aproximativ 2,5 cm adâncime, cu partea de sus ușor la vedere, pentru că rădăcinile ies din umerii de sus ai tuberculului.
Planta crește lent și formează în timp tufe tot mai late. Lasă între exemplare un spațiu apropiat de lățimea lor de 15–30 cm.
Iernarea
Planta este rezistentă la îngheț și rămâne cu frunze peste iarnă. Poate suporta până la aproximativ -18 °C, dar iernile de la noi pot coborî de obicei la -20 °C, deci nu e sigur că rezistă afară fără protecție, mai ales în ghiveci.
Un strat de zăpadă sau de mulci ajută în zonele foarte reci. Pentru ghivecele de la balcon, ia în calcul un adăpost sau o mutare într-un loc mai ferit.
Înmulțirea
Se înmulțește din semințe, semănate în iulie sau august. Planta se poate semăna singură: furnicile duc semințele departe, iar în climat oceanic se răspândește abundent și poate înăbuși ciclamene mai puțin viguroase.


































































































