Anemone blanda
Ranunculaceae
Cunoscută și ca: anemonă blanda
Anemone blanda este o plantă mică, cu tuberculi, care acoperă solul cu flori albastre, roz, albe sau violete încă de la începutul primăverii. Rezistă la ger și revine an de an fără prea multă muncă. Are nevoie mai ales de un sol în care apa nu stagnează și de o vară uscată.
- Lumină
- Semiumbră, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 8–18 °C, min. -23 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 10–15 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată anemone blanda
Anemone blanda (numită și anemonă blanda sau, simplu, anemone) face parte din familia Ranunculaceae. Provine din sud-estul Europei, din Turcia, Caucaz și Levant, din Balcani și Grecia până în Liban și Siria. Este o plantă perenă, cu tuberculi mici și noduroși, care crește sub forma unui covor jos, de 10-15 cm înălțime, ce se întinde de obicei pe 15-30 cm și formează tufe.
Frunzele bazale sunt verzi, fin divizate, adânc crestate, asemănătoare cu cele de ferigă, cu marginea dințată și fără peri. Florile în formă de cupă, asemănătoare margaretelor, au 7-14 sepale înguste și numeroase stamine. Se deschid la începutul primăverii, în martie și aprilie, și durează aproximativ 4 săptămâni. Florile nu sunt parfumate. Fructele sunt achene mici și uscate, care nu se deschid.
Planta intră în repaus la începutul verii, iar frunzele dispar. Este o specie ușor de crescut, bună ca plantă acoperitoare și pentru stâncării. Florile oferă nectar și polen timpuriu pentru albine, fluturi și alte insecte.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Se simte cel mai bine la umbră parțială, de preferat sub arbori foioși, unde primește lumină primăvara, înainte ca frunzișul să se dezvolte. Tolerează și soarele plin, dacă umiditatea din primăvară este suficientă.
Fiind mică, se potrivește la marginea straturilor, în stâncării și printre perene care înfrunzesc mai târziu și acoperă locul rămas gol vara.
Udare
Necesarul de apă este moderat. Solul trebuie să fie umed toamna și primăvara, iar în martie, aprilie și octombrie merită să uzi mai atent, dacă vremea este uscată.
Vara, în perioada de repaus (din iunie până în septembrie), solul trebuie să se usuce. Toleranța la secetă este medie.
Sol și replantare
Se adaptează la orice sol bine drenat care se usucă vara: lutos, bogat în humus, argilos sau nisipos. Ideal este un lut bogat în humus. Esențial este ca apa să nu stagneze.
În grădină nu este nevoie de replantare. Dacă tufele devin prea dese, tuberculii se scot și se împart.
Plantare
Tuberculii se plantează toamna, în septembrie și octombrie. Înainte de plantare se țin în apă câteva ore. Se pun la aproximativ 5 cm adâncime, la 10 cm distanță unul de altul.
Specia se poate cultiva și în ghiveci, iar în grădină se pretează la stâncării.
Tăiere
Nu se taie. Frunzele se lasă să se usuce și să dispară singure.
Iarna
Este complet rezistentă la ger. Tuberculii rămân iarna în pământ. Planta poate suporta aproximativ -23 °C, deci iernile obișnuite, cu minime în jur de -20 °C, nu o afectează.
Înmulțire
Se înmulțește prin diviziune sau din semințe. Momentul potrivit pentru înmulțire este iunie-iulie, când planta se află în repaus. Tufele prea dese se despart, iar tuberculii se replantează toamna.
Specia se răspândește ușor și se poate naturaliza. În America de Nord și în Germania există populații naturalizate.
Probleme frecvente
Tuberculii putrezesc în sol îmbibat cu apă. Remediul este să plantezi în sol cu drenaj bun. Putregaiul rădăcinilor este boala care apare de obicei în astfel de condiții.
Dacă frunzele dispar vara, este vorba de repausul natural și nu trebuie făcut nimic. Plantează anemona printre perene care înfrunzesc mai târziu.
Frunzele roase pot indica viermi cenușii sau larve de molii. Omizile se culeg de mână și se îndepărtează.




























































































