Chionodoxa
Scilla luciliae · Asparagaceae
Cunoscută și ca: gloria zăpezii, chionodoxa luciliae
Chionodoxa, numită și gloria zăpezii (Scilla luciliae), este o plantă bulboasă mică, cu flori albastru-violet cu centrul alb, care apar în martie și aprilie. Se înmulțește prin bulbili și prin semințe și formează în timp covoare dese. Este ușor de cultivat și nu are nevoie de protecție în timpul iernii.
- Lumină
- Soare plină, Semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 5–18 °C, min. -34 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 8–15 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată chionodoxa
Chionodoxa are o înălțime redusă, de 8-15 cm, și crește în tufe mici. Fiecare bulb formează două frunze liniare, verzi, semi-erecte și ușor arcuite, care se usucă spre sfârșitul primăverii.
Florile sunt în formă de stea, orientate în sus, de până la aproximativ 3,5 cm în diametru. Sunt grupate în raceme lejere de 2-3 flori, uneori până la 5, și au de obicei culoarea albastru-violet cu centrul alb. După înflorire se formează o capsulă mică, sub 2,5 cm, care eliberează semințe când se usucă.
Specia provine din vestul Turciei și s-a naturalizat în unele regiuni din America de Nord. Crește în mod natural pe terenuri perturbate, în câmpuri și pajiști. Este o efemeroidă de primăvară, care intră în repaus după înflorire. Se autoînsămânțează și se răspândește ușor, dar nu este considerată invazivă.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Chionodoxa crește bine la soare sau la umbră parțială. Un loc însorit la începutul primăverii, înainte ca arborii să-și scoată frunzele, i se potrivește foarte bine, de aceea poate fi plantată sub copaci și arbuști foioși.
Fiind scundă, arată bine în grădini de stâncă, ca plantă de acoperire a solului sau în pâlcuri la marginea peluzei. Este apreciată și de polenizatori, pentru că oferă nectar la început de sezon. Căprioarele o ocolesc.
Udare
Are nevoie de umiditate în perioada de creștere din primăvară, mai ales în martie și aprilie, când crește și înflorește. Vara, în repausul bulbilor (iunie–august), suportă bine solul uscat și nu mai trebuie udată.
Solul
Se mulțumește cu un sol obișnuit de grădină, reavăn, dar bine drenat. Tolerează solurile lutoase sau argiloase și o reacție neutră până la ușor alcalină, cu pH între 6 și 8.
Plantarea bulbilor
Bulbii se plantează toamna, în septembrie și octombrie, la 7-8 cm adâncime și la 5-8 cm distanță unul de altul. Dacă vrei un efect de covor, plantează-i în grupuri mai mari, nu în rânduri.
Tăiere
Nu se taie. Lasă frunzele să se îngălbenească și să se usuce natural, pentru că bulbul se reface din ele.
Iernarea
Chionodoxa este complet rezistentă la ger și rezistă până la aproximativ -34 °C. În pământ nu are nevoie de nicio protecție.
Înmulțirea
Se poate înmulți prin semințe, prin bulbili laterali sau prin diviziunea tufelor. Tufele se împart în iunie–iulie, după ce frunzele s-au uscat. Semănatul se face în septembrie și octombrie. Planta se înmulțește și singură în grădină, prin semințe.
Probleme frecvente
Dacă înflorește puțin, cauza este de obicei prea multă umbră sau bulbii prea înghesuiți. Mută planta într-un loc mai însorit sau împarte tufele după ce frunzele s-au uscat.
Dacă frunzele dispar la începutul verii, este vorba de repausul firesc al plantei și nu trebuie să faci nimic. Plantează-o printre perene care cresc mai târziu, ca să nu rămână locuri goale. Printre dăunători se numără nematozii.
Utilizare
Chionodoxa se folosește ca plantă de acoperire a solului, în grădini de stâncă și ca floare tăiată, în buchete mici de primăvară.





























































































