Cyclamen persicum
Primulaceae
Cunoscută și ca: ciclamen persicum
Cyclamen persicum, cunoscut și sub numele de ciclamen, este o plantă cu tubercul care înflorește în sezonul rece, când majoritatea plantelor de apartament nu au flori. La noi se cultivă în ghiveci, în interior, pentru că nu rezistă la îngheț. Cheia reușitei este o încăpere răcoroasă, udarea corectă și respectarea repausului de vară.
- Lumină
- Lumină indirectă intensă, Semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–18 °C, min. 3 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 15–35 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru o plantă de interior în climatul Continental.
Descriere
Cyclamen persicum este o plantă erbacee perenă, cu tubercul turtit, de 4-15 cm în diametru, din partea de jos a căruia pornesc rădăcinile. Formează o tufă rotunjită, de obicei de 15-35 cm înălțime în interior și 15-30 cm lățime.
Frunzele sunt în formă de inimă, cărnoase, zimțate, de până la 14 cm, verde închis cu marmorare argintie pe fața de sus și mai deschise sau purpurii dedesubt. Florile sunt solitare, aplecate, cu cinci petale ridicate în sus, pe tulpini proprii, în alb, roz, roșu sau violet. La plantele sălbatice sunt parfumate, dar parfumul se pierde adesea la soiurile cultivate. Înflorește din octombrie până în aprilie.
Planta provine din estul Mediteranei și din Africa de Nord, unde crește în păduri de pin, în tufărișuri de stejar și pe pante stâncoase, mai ales pe calcar. Acolo verile sunt fierbinți și uscate, iar iernile răcoroase și umede, ceea ce explică ritmul ei: se oprește din creștere vara și pornește din nou toamna. Îngrijirea este în general de dificultate moderată.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Ciclamenul preferă lumină puternică, dar indirectă, sau semiumbră. Evită soarele direct fierbinte. Temperatura optimă este de aproximativ 10-18 °C, deci o cameră răcoroasă și luminoasă îi priește mai mult decât una încălzită.
Ghivecele pot sta și pe balcon, dar numai cât timp nu există risc de îngheț. Pe vreme cu îngheț, mută planta înăuntru.
Udare și umiditate
Udă atunci când suprafața substratului s-a uscat, la marginea ghiveciului sau de jos, din farfurie. Nu uda niciodată peste coroană, pentru că apa care rămâne acolo face tuberculul să putrezească.
Între octombrie și martie, în perioada de creștere și înflorire, planta are nevoie de mai multă apă. Când frunzele îngălbenesc vara, redu treptat udarea. Ciclamenul preferă o umiditate moderată a aerului, iar aerul uscat și cald de la calorifer nu îi priește.
Substrat și rempotare
Folosește un amestec bogat în humus, bine drenat, ușor acid spre neutru. Poate fi un amestec fără turbă. Substratul trebuie să rămână umed, dar apa să nu stagneze.
Rempotează tuberculii aflați în repaus la sfârșitul verii, în august-septembrie, într-un ghiveci doar puțin mai mare. Partea de sus a tuberculului rămâne descoperită, deasupra substratului.
Fertilizare
În timpul creșterii și înfloririi, adică în octombrie-martie, fertilizează la fiecare 2 săptămâni cu un îngrășământ lichid sărac în azot și bogat în potasiu. În repaus nu fertiliza.
Curățare și tăiere
Răsucește și smulge de la bază florile trecute și frunzele galbene, nu le tăia la jumătate. Astfel planta rămâne curată, iar riscul de boli este mai mic.
Iarna și repausul de vară
Planta înflorește iarna, deci iarna este sezonul ei activ. Ține-o într-un loc răcoros și luminos și ferește-o de îngheț și de aerul uscat și încălzit. Protecția față de îngheț contează în ianuarie-aprilie și în octombrie-decembrie.
În iunie-august ciclamenul intră în repaus: frunzele îngălbenesc, iar udarea se reduce. Dacă planta este în repaus, lasă tuberculul să se odihnească uscat.
Înmulțire
Ciclamenul se înmulțește prin semințe. Semănatul în interior se face în august-septembrie. Semințele se formează în capsule rotunde de circa 1,2 cm, cu 5-40 de semințe lipicioase; tija capsulei se răsucește și coboară capsula spre sol.
Probleme frecvente
Frunze galbene: pot veni din supraudare, din prea multă căldură sau din repausul natural de vară. Udă mai puțin, mută planta într-un loc răcoros și, dacă este în repaus, lasă tuberculul uscat.
Tubercul moale, putrezit: apare când apa ajunge pe coroană. Udă la marginea ghiveciului sau de jos.
Plantă ofilită, cu frunzele căzute: substratul este uscat sau camera este prea caldă. Udă ghiveciul de jos și mută planta într-un loc mai răcoros.
Dăunători posibili: acarianul ciclamenului, afide, tripși și gărgărița viței de vie. Bolile includ putrezirea tuberculului, botrytis și ofilirea fuzarică.


























































































