Anemone nemorosa
Ranunculaceae
Cunoscută și ca: păștiță, anemonă de pădure, Păştiţă
Anemone nemorosa, numită și păștiță sau anemonă de pădure, este o perenă scundă de pădure, care înflorește primăvara devreme și formează în timp covoare întinse. Rezistă bine la îngheț și se descurcă în umbra copacilor, unde multe alte plante nu se simt bine. Frunzele dispar către mijlocul verii, iar acest lucru este normal.
- Lumină
- Semiumbră, Umbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 5–18 °C, min. -30 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 5–25 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată anemone nemorosa
Este o plantă perenă ierboasă, cu rizomi subterani care se răspândesc lent. Ajunge de obicei la 5–25 cm înălțime și crește destul de încet. Frunzele bazale, verzi, sunt palmat sau ternat divizate și pornesc direct din rizom. Sub fiecare floare se află trei bractee asemănătoare frunzelor.
Florile sunt solitare, în formă de stea, de circa 2 cm în diametru, cu 6–7 tepale (rar până la 12) și numeroase stamine. Sunt de obicei albe, uneori roz, liliachii sau albastre, adesea mai închise pe dosul tepalelor. Înfloresc din martie până în mai. Fructele sunt achene mici și uscate.
În natură crește în Europa, din Irlanda și Scandinavia până în Italia, Balcani și Caucaz, și ajunge în vestul Asiei. Crește în păduri umbroase de foioase și este adesea un indicator al pădurilor vechi. Florile timpurii sunt vizitate de sirfide și de alte insecte.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Preferă semiumbra sau umbra, în lumină filtrată, ca într-o pădure de foioase. Se dezvoltă cel mai bine dacă primăvara primește soare, înainte ca arborii să înfrunzească. Un loc sub arbori sau arbuști foioși este potrivit, iar planta se poate folosi ca plantă acoperitoare de sol.
Udare
Are nevoie de umiditate moderată. Solul se menține uniform umed primăvara, iar în aprilie și mai se udă mai mult. În perioada de repaus de vară, între iulie și septembrie, planta tolerează solul uscat.
Solul
Alege un sol de pădure, bogat în humus, afânat, umed, dar bine drenat. Merg bine solurile lutoase și cele bogate în humus.
Fertilizare
Este suficient un strat de mulci din pământ de frunze (humus de frunze), pus în fiecare toamnă, în octombrie.
Plantare
Rizomii se plantează toamna, în septembrie sau octombrie, la circa 5 cm adâncime, sub arbori sau arbuști foioși. Plantează-i fără întârziere și ține-i într-un sol umed, dar bine drenat, pentru ca rizomii să nu se usuce.
Tăiere
Nu necesită tăiere. Lasă frunzele să se usuce singure, fără să le îndepărtezi.
Iernarea
Este complet rezistentă la îngheț. Iarna stă în repaus sub pământ și nu necesită protecție.
Înmulțire
Se înmulțește prin diviziunea rizomilor sau din semințe. Diviziunea se face în iunie sau septembrie, iar semănatul în iunie–iulie. Planta crește lent, așa că ai nevoie de răbdare până se formează un covor.
Probleme frecvente
Dacă plantele nu apar primăvara, rizomii s-au uscat sau au putrezit. Plantează-i repede și ține-i într-un sol umed, dar bine drenat.
Dacă frunzele dispar până în mijlocul verii, este vorba de repausul normal de vară și nu trebuie să faci nimic. Pentru a acoperi golul, poți planta alături perene care apar mai târziu.













































































