Roua cerului
Drosera · Droseraceae
Cunoscută și ca: plante carnivore drosera
Drosera, numită și roua cerului, este o plantă carnivoră ale cărei frunze sunt acoperite cu peri lipicioși care prind și digeră insecte. Se cultivă în ghiveci, în casă sau afară, iar cerințele de bază sunt aceleași: lumină multă, sol mereu umed și apă fără minerale.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Ridicate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 15–28 °C, min. -20 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 0–1 m
Specii și soiuri
- Soare plină
- Ridicate
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată drosera
Drosera formează rozete joase sau erecte, cu înălțimi de la 2 cm până la aproximativ 1 m, în funcție de specie. Unele specii se cațără sau se întind, iar altele formează tuberculi.
Frunzele sunt în formă de lingură, de curea sau liniare și poartă peri glandulari cu vârful lipicios. Culoarea lor poate fi verde, roșie sau galbenă. Florile mici, cu cinci petale, albe, roz sau violete, stau pe tulpini subțiri și se deschid dimineața, când ziua este însorită. Fructul este o capsulă mică, brună, cu semințe foarte mărunte.
În natură, genul crește pe aproape toate continentele, cu excepția Antarcticii, în turbării, mlaștini și soluri umede sărace în nutrienți. Unele specii australiene cresc în nisipuri uscate sezonier.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Drosera are nevoie de lumină puternică, de preferat soare direct. Fără ea, frunzele produc puțină rouă și își pierd culoarea. Tolerează și semiumbra însorită. Planta se potrivește la o fereastră foarte luminoasă sau într-un recipient cu apă, într-un colț umed de grădină.
Udare și umiditate
Menține solul permanent umed. Folosește exclusiv apă de ploaie sau apă distilată, niciodată apă de la robinet, pentru că mineralele îi dăunează.
Între mai și august, în sezonul de creștere, planta are nevoie de mai multă apă. Dacă frunzele nu mai au rouă, cauza este de obicei lumina slabă sau aerul prea uscat: oferă-i mai mult soare și ține solul ud.
Sol și rempotare
Substratul potrivit este un amestec de turbă și nisip, sărac în nutrienți, acid (pH în jur de 4–5,5) și care păstrează umezeala. Rempotarea se face în martie. Rădăcinile sunt scurte și slabe, deci nu pune planta în ghivece prea mari.
Fertilizare
Nu fertiliza drosera. Se hrănește singură cu insectele prinse, iar îngrășămintele îi fac rău.
Semănat și plantare
Semințele se pot semăna în casă în februarie–martie sau direct în martie–aprilie. Plantarea afară se face în mai. Informează-te despre specia aleasă și cumpără doar plante crescute în pepinieră, niciodată recoltate din natură.
Iernarea
Speciile temperate formează un mugure de iarnă și au nevoie de o perioadă rece de repaus, de obicei în ianuarie–februarie și noiembrie–decembrie. Unele specii australiene pot avea nevoie de repaus vara.
Protecția împotriva înghețului contează în octombrie–martie. Limita de rezistență este de aproximativ -20 °C, adică exact minima obișnuită a iernii, așa că, în cazul ghivecelor din exterior, nu te baza pe marja de siguranță.
Înmulțire
Drosera se înmulțește în mai–iulie, în sezonul activ de creștere, sau prin semințe, în perioadele de semănat menționate mai sus.
Probleme frecvente
Puțină rouă sau deloc: lumină slabă sau umiditate scăzută. Oferă-i mai mult soare și ține solul ud.
Planta slăbește: apă bogată în minerale sau fertilizare. Folosește numai apă de ploaie sau distilată.
Utilizări
Tuberculii unor specii australiene sunt consumați de populațiile native din Australia, iar frunzele aromatizează un lichior de drosera. Planta a fost folosită tradițional pentru tuse și bronșită.



































































































