Drosera capensis
Droseraceae
Drosera capensis, numită pe scurt și drosera, este o plantă carnivoră ușor de crescut, care prinde insecte mici cu frunzele ei lipicioase. În clima noastră, cu ierni geroase, o ții în casă: pe un pervaz luminos, într-un terariu sau într-un ghiveci pus într-o farfurie cu apă. Are nevoie de trei lucruri: lumină multă, umezeală permanentă și apă fără minerale.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Ridicate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 15–30 °C, min. -3 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 10–40 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru o plantă de interior în climatul Continental.
Cum arată drosera capensis
Este o plantă perenă, probabil veșnic verde, cu frunze în rozetă. Crește repede și ajunge la 10–40 cm înălțime și 10–30 cm lățime. Cu timpul formează adesea o tulpină scurtă și culcată, de obicei de circa 4 cm, uneori până la 15 cm.
Frunzele sunt alungite, în formă de panglică, prinse pe un pețiol distinct și acoperite cu tentacule lipicioase, cu glande la vârf. Ele prind insectele, iar frunza se curbează în jurul prăzii. Culoarea variază de la verde la roșu.
Vara apar una sau două tulpini florale înalte, cu 15–30 de flori. Petalele sunt de obicei violet pal, dar există și forme albe sau roz intens. După înflorire se formează o capsulă mică, cu sute de semințe foarte mici.
Originea ei este regiunea Capului din Africa de Sud. În natură crește în locuri permanent ude și sărace în nutrienți, cum sunt izvoarele și terenurile mlăștinoase. S-a naturalizat în alte țări, iar în Noua Zeelandă este considerată specie invazivă. Din acest motiv, nu arunca în natură resturi de plantă sau semințe.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Drosera capensis preferă soarele plin și lumina intensă. Tocmai lumina puternică scoate în evidență culoarea roșie a frunzelor. Tolerează și semiumbra, dar atunci planta devine mai verde. Cel mai bun loc este o fereastră foarte luminoasă sau un terariu.
Temperatura optimă este între 15 și 30 °C. Planta poate sta și pe balcon în sezonul cald, dar trebuie ferită de îngheț.
Udare și umiditate
Substratul trebuie să rămână permanent ud. Cel mai simplu este să ții ghiveciul într-o farfurie cu apă de ploaie sau cu altă apă fără minerale. Nu folosi niciodată apă de la robinet. Planta nu suportă uscarea.
Între mai și septembrie are nevoie de mai multă apă. Între noiembrie și februarie planta se odihnește, dar umezeala rămâne necesară. Aerul prea uscat face ca frunzele să-și piardă culoarea roșiatică și picăturile lipicioase.
Substrat și rempotare
Folosește un amestec fără nutrienți, de exemplu turbă cu nisip sau perlit, ori mușchi sphagnum viu. Substratul trebuie să fie acid, cu pH între 4 și 5,5. Nu adăuga îngrășământ sau calcar.
Rădăcinile sunt puține, îngroșate, lungi de 15–20 cm și se ramifică rar. Rempotarea se face în martie sau aprilie.
Fertilizare
Nu fertiliza planta, pentru că se hrănește cu insecte. O pradă prinsă din când în când este suficientă.
Curățare
Taie frunzele moarte și tulpinile florale trecute.
Plantare și semănat
Cultivă drosera într-un ghiveci pus într-o farfurie cu apă, pe un pervaz luminos sau într-un terariu. În climat blând poate trăi și într-o grădină de mlaștină.
Semințele se pot semăna în casă în februarie–martie sau în martie–mai.
Iernare
Planta nu rezistă iarna în aer liber. Limita ei este în jur de -3 °C, iar iernile de la noi coboară de obicei mult sub această valoare. Între octombrie și martie trebuie ferită de îngheț.
Tolerează înghețuri ușoare de scurtă durată și se poate usca la suprafață, apoi poate porni din nou din rădăcini. Iarna ține-o răcoroasă, într-un loc luminos și cu substratul ud.
Înmulțire
Se înmulțește din semințe, din butași de frunză sau din butași de rădăcină. Butășirea se face între aprilie și iulie.
Probleme frecvente
Frunze fără culoare roșie și fără picături lipicioase: lumina este prea slabă sau aerul prea uscat. Mută planta la soare plin și păstrează substratul ud.
Frunze negre, care mor: cauza este apa bogată în minerale sau îngrășământul. Folosește apă de ploaie sau distilată și un substrat fără nutrienți.






























































































