Euonymus japonicus
Celastraceae
Cunoscută și ca: evonimus japonicus, evonimus japonez
Euonymus japonicus, numit și evonimus sau evonimus japonez, este un arbust veșnic verde, des folosit pentru garduri vii și borduri. Are frunze lucioase, are creștere moderată și se adaptează la majoritatea solurilor. Este considerat o plantă ușor de cultivat.
- Lumină
- Soare până la semiumbră, Semiumbră
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -20 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 2–4,5 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Descriere
Euonymus japonicus (evonimus) face parte din familia Celastraceae și provine din Japonia, Coreea și insulele Nansei-shoto. Este cultivat pe scară largă și s-a naturalizat în alte regiuni. În natură crește în păduri mixte de foioase și în zone joase cu tufărișuri, mai ales lângă coastă.
Este un arbust dens, veșnic verde, cu port vertical până la oval sau rotunjit, uneori chiar un arbore mic. De obicei ajunge la 2-4,5 m înălțime și 1,5-2,5 m lățime, cu creștere moderată.
Frunzele sunt opuse, lucioase, coriacee, lungi de 3-8 cm, cu margini fin dințate. Multe soiuri sunt variegate. Florile sunt mici, verzui-albe până la violacee, cu patru petale, apar în cime la începutul verii (iunie-iulie) și sunt discrete. Fructul este o capsulă roz până la brun-roșiatică, care se deschide și lasă să se vadă semințe cu un aril portocaliu-roșu.
În zonele afectate de activitatea umană din jurul clădirilor poate deveni buruiană.
Cultivare și îngrijire
Lumină și locul potrivit
Suportă de la soare plin până la umbră deasă. Se dezvoltă cel mai bine cu puțină umbră după-amiaza, mai ales unde verile sunt foarte calde.
Este potrivit pentru garduri vii, borduri și grădini de lângă coastă. Poate fi cultivat și în ghiveci.
Udare
După ce s-a înrădăcinat, rezistă bine la secetă și are nevoie de puțină apă. Nu suportă solul ud, așa că evitați excesul de udare.
Sol și rempotare
Se adaptează la majoritatea solurilor, inclusiv lutoase, argiloase sau nisipoase, atât timp cât apa nu băltește în ele. Preferă un sol umed, dar bine drenat, cu pH între 5,5 și 8.
Pentru exemplarele din ghiveci, rempotarea se face în aprilie.
Fertilizare
Fertilizarea se face în aprilie, la începutul sezonului de creștere.
Tăiere
Suportă bine tăierea drastică. Tunderea se face în aprilie-mai sau în august, după valul de creștere.
La soiurile variegate tăiați lăstarii care au revenit la culoarea verde (reversie).
Plantare
Se plantează primăvara (aprilie-mai) sau toamna (septembrie-octombrie). Este o alegere bună pentru garduri vii și borduri.
Iarna
Este rezistent la îngheț, dar limita lui este în jur de -20 °C, adică aproape minima obișnuită a iernilor de aici. În lunile de repaus (noiembrie-februarie) merită să protejați plantele, mai ales exemplarele tinere sau cele din ghiveci.
Înmulțire
Se înmulțește prin butași de tulpină sau din semințe. Perioada indicată pentru înmulțire este iunie-august.
Probleme frecvente
Dăunători posibili: păduchele-scut al evonimusului, acarieni, afide, păduchi lânoși, minieri ale frunzelor și omizi. Boli posibile: făinare, tumori bacteriene (crown gall), pete foliare, uscarea tulpinilor și mături de vrăjitoare.
Pete albe pulverulente pe frunze: făinare. Îmbunătățiți circulația aerului și tăiați lăstarii afectați.
Pete galbene și cruste pe tulpini: păduchele-scut. Tăiați tulpinile infestate și tratați cu ulei horticol.
Lăstari verzi pe plantele variegate: reversie. Tăiați-i.
Căprioarele îl rod adesea, iar florile sunt vizitate de insecte.
















































































