Liliac

Syringa · Oleaceae

Cunoscută și ca: liliac arbust, liliac plantat

Liliacul (Syringa) este un arbust foios cu flori parfumate care apar primăvara târziu. Rezistă bine la ger și se adaptează ușor în grădinile din clima noastră. Are nevoie mai ales de soare și de un sol bine drenat.

Lumină: Soare plină, Soare până la semiumbră
Udare: Moderate
Umiditate: Moderată
Temperatură: 10–24 °C, min. -30 °C
Dificultate: Ușor de cultivat
Înălțime: 2–10 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

SemănarePlantare în exteriorTăiereÎnmulțireFertilizareÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată liliacul

Liliacul este un arbust peren, foios, și cuprinde mai multe specii. Înălțimea variază mult, de la aproximativ 2 m până la 10 m. De obicei are mai multe tulpini, uneori drajonează, iar ramurile sunt drepte sau întinse. Unele specii ajung să semene cu un arbore mic.

Frunzele sunt opuse, simple, verzi, de la forma de inimă până la cea lat lanceolată. Câteva specii au frunze compuse. Florile mici, tubulare, cu patru lobi, sunt grupate în panicule și adesea puternic parfumate. Culorile merg de la mov și violet la alb, roz și galben. Înfloresc în mai și iunie. După înflorire se formează o capsulă uscată, brună, care se despică în două și eliberează semințe aripate.

În natură crește la marginea pădurilor, în tufărișuri și pe versanți stâncoși, din sud-estul Europei (Balcani, Carpați) până în Himalaya și Asia de Est.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc

Alege un loc însorit. Liliacul înflorește cel mai bine la soare plin, iar la semiumbră produce mai puține flori. Tolerează și poziții de la soare până la semiumbră, dar cu prețul unei înfloriri mai slabe. Se poate planta ca arbust solitar sau într-un gard viu.

Udarea

Necesarul de apă este moderat. Nu cere udări deosebite, dar nici nu suportă un sol în care apa stagnează.

Solul potrivit

Preferă un sol bine drenat, de la neutru la alcalin, mai ales pe bază de calcar. Se potrivește un sol lutos, permeabil.

Plantarea

Puieții se plantează în martie și aprilie sau în octombrie și noiembrie. Semănatul se face în octombrie și noiembrie. Pune arbustul într-un loc cu soare și cu sol permeabil.

Fertilizarea

Fertilizarea se face în martie și aprilie, la începutul sezonului de creștere.

Tăierea

Liliacul înflorește pe lemn vechi, așa că tăierea se face imediat după înflorire, în iunie. Evită tăierile drastice: ele stimulează creșterea lăstarilor, dar fără flori în sezonul următor.

Iernarea

Este rezistent la ger și nu necesită protecție. Poate suporta aproximativ -30 °C, deci iernile obișnuite de -20 °C nu îl afectează. Perioada de repaus este în ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie.

Înmulțirea

Înmulțirea se face în iunie și iulie. Prin semințe se poate semăna în octombrie și noiembrie.

Probleme frecvente

Dacă liliacul nu înflorește, cauza este de obicei o tăiere prea severă sau prea multă umbră. Taie doar după înflorire și oferă-i soare.

Un puf alb pe frunze indică făinarea. Îmbunătățește circulația aerului și îndepărtează frunzele afectate. Printre bolile posibile se mai numără și arsura bacteriană.

Utilizare

Liliacul este o floare bună pentru buchete, iar florile se recoltează în mai. Atrage fluturi și albine, iar frunzele hrănesc larvele unor molii. Unele specii asiatice sunt folosite în mod tradițional în medicina populară pentru tuse și afecțiuni asemănătoare.