Sari peste navigare, accesează conținutul
Sari peste conținut, mergi la subsol

Buxus

Buxaceae

Cunoscută și ca: cimișir, buxus sempervirens

Toxice pentru pisici și câini · detalii ↓

Buxus, cunoscut și ca cimișir, este un arbust veșnic verde, des, cu creștere lentă, ușor de tuns în garduri vii și forme decorative. Rezistă la ger în clima noastră și se adaptează la multe tipuri de sol, dar are nevoie de atenție la dăunători și la boli.

Lumină
Semiumbră, Soare până la semiumbră
Udare
Moderate
Umiditate
Moderată
Temperatură
10–25 °C, min. -25 °C
Dificultate
Ușor de cultivat
Înălțime
0,6–6 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

Plantare în exteriorSchimbarea ghiveciuluiTăiereÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorirePerioadă de repaus
Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Descriere

Buxus este un gen de arbuști sau arbori mici, cu tufe dese, rotunjite, cu mai multe tulpini. Frunzele sunt mici, pieloase, opuse, ovale până la eliptice, de obicei lungi de 1,5-5 cm, de un verde viu până la închis. Adesea au vârful ușor scobit și o nervură mediană mai deschisă pe dosul frunzei.

În martie și aprilie apar flori mici, galben-verzui, cremoase, fără valoare decorativă, cu miros ușor neplăcut; florile masculine și cele feminine cresc pe aceeași plantă. Fructul este o capsulă brună de 0,5-1,5 cm, cu mai multe semințe.

Majoritatea speciilor sunt tropicale sau subtropicale, iar genul este răspândit în vestul și sudul Europei, în Asia, Africa, Madagascar, America Centrală, Caraibe și nordul Americii de Sud. Creșterea este lentă.

Cultivare și îngrijire

Lumină și amplasare

Buxus preferă semiumbra sau lumina filtrată, dar suportă și soarele direct. Iarna, soarele puternic poate face frunzele să capete o culoare arămie, așa că în locurile expuse merită un adăpost.

Fiind des și ușor de modelat, se potrivește pentru garduri vii, topiare, ghivece și balcoane. Florile atrag albinele, iar tufele dese oferă adăpost păsărilor. Căpriorii și iepurii tind să îl evite.

Udare

După ce s-a înrădăcinat, buxusul tolerează destul de bine seceta. În primul an însă, și în perioadele lungi fără ploaie, udați-l și acoperiți solul cu mulci. Udarea se intensifică în iunie, iulie și august.

Sol și repotare

Se adaptează la sol lutos, argilos, nisipos sau la un substrat universal, cu condiția ca solul să fie reavăn și bine drenat. pH-ul potrivit este între 5,5 și 7,2. Mulciul ajută la menținerea rădăcinilor răcoroase.

Exemplarele din ghiveci se repotează în martie sau aprilie.

Fertilizare

Fertilizarea se face în martie și aprilie, la începutul sezonului de creștere.

Tundere

Gardurile vii și formele topiare se tund la sfârșitul primăverii sau la începutul verii, adică în mai și iunie, iar la nevoie se face o tundere ușoară în august. Rărirea ramurilor prea dese îmbunătățește circulația aerului, ceea ce ajută și la prevenirea bolilor.

Plantare

Buxusul se plantează în martie-aprilie sau în septembrie-octombrie, cu mulci din abundență. Distanța dintre plante depinde de specie și de scopul urmărit.

Iernare

Buxusul rezistă la ger în majoritatea zonelor, iar în clima noastră poate fi ținut afară. În locurile expuse, protejați-l de soarele de iarnă și de vânt. La plantele din ghivece, rădăcinile trebuie ferite de înghețul puternic. Perioada de repaus ține din noiembrie până în februarie.

Înmulțire

Se poate înmulți prin butași, semințe sau marcotaj. Perioada indicată pentru înmulțire este iulie-septembrie.

Probleme frecvente

Dăunători: molia buxusului, minierul frunzelor de buxus, psila buxusului și acarienii. Boli: arsura buxusului (box blight), Volutella și putrezirea rădăcinilor.

Frunze roase și acoperite cu pânză: sunt omizile moliei buxusului. Culegeți-le manual sau tratați cu Bacillus thuringiensis.

Pete brune cu căderea frunzelor: de obicei este ciuperca care provoacă arsura buxusului. Tăiați părțile bolnave și asigurați o mai bună circulație a aerului.

Frunze arămii: cauza este soarele de iarnă sau vântul rece. Mulciți și adăpostiți plantele.

Siguranță

Toxice pentru pisici și câini
Pisici
Toxică
Câini
Toxică
Cai
Toxică

Buxusul este toxic pentru pisici, câini și cai, și ușor toxic pentru oameni. Părțile toxice sunt frunzele și tulpinile, care conțin alcaloizi, inclusiv alcaloizi steroidici. La câini și pisici apar vărsături și diaree. La cai apar colici, diaree, insuficiență respiratorie și convulsii. La oameni apar greață, vărsături și amețeli. Aceasta este doar informare, nu sfat veterinar sau medical; în caz de îndoială, întrebați medicul veterinar sau medicul.

Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox

Pentru planta ta

Întrebări frecvente

Când se tunde buxusul?Gardurile vii și formele se tund la sfârșitul primăverii și începutul verii, în mai și iunie. La nevoie se poate face o tundere ușoară în august.
Rezistă buxusul iarna afară?Da, este rezistent la ger și poate rămâne afară. În locurile expuse protejați-l de soarele de iarnă și de vânt, iar rădăcinile plantelor din ghiveci de înghețul puternic.
De ce se îngălbenesc sau capătă culoare arămie frunzele de buxus?Frunzele arămii pot fi cauzate de soarele de iarnă sau de vântul rece. Mulciul și un adăpost ajută.
Cum se combate molia buxusului?Omizile se pot culege manual sau se poate trata cu Bacillus thuringiensis.
Este buxusul periculos pentru câini și pisici?Da, frunzele și tulpinile sunt toxice și pot provoca vărsături și diaree. Este informare, nu sfat veterinar; în caz de îndoială, întrebați medicul veterinar.
Când se plantează buxusul?În martie-aprilie sau în septembrie-octombrie, cu mulci din abundență.
Sari peste subsol, revino la începutul paginiiSalt la începutul paginii