Berberis thunbergii

Berberis · Berberidaceae

Cunoscută și ca: dracilă

Berberis thunbergii, numit și berberis sau dracilă, este un arbust des, cu tulpini spinoase, potrivit pentru garduri vii și grupuri de arbuști. Se descurcă ușor în grădină, la soare, în aproape orice sol bine drenat, și rezistă la ger. Textul de mai jos se referă la genul Berberis în general.

Lumină: Soare plină, Soare până la semiumbră
Udare: Scăzute
Umiditate: Moderată
Temperatură: 10–25 °C, min. -20 °C
Dificultate: Ușor de cultivat
Înălțime: 0,3–5 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

SemănarePlantare în exteriorTăiereÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată berberisul

Berberisul este un arbust cu mai multe tulpini, des, de formă rotunjită, în formă de vază sau întinsă. Înălțimea variază mult, de la aproximativ 30 cm până la circa 5 m, în funcție de specie. Crește în ritm moderat. Multe dintre specii se extind prin drajoni și pot forma colonii.

Frunzele sunt simple sau compuse, lucioase și coriacee, verzi, roșii sau purpurii, cu margini întregi sau spinoase. Tulpinile au adesea spini. Speciile cu frunze foioase capătă culori de toamnă, de obicei roșii sau portocalii.

Florile mici, galbene până la portocalii, apar în aprilie–mai, singure sau în ciorchini, și sunt adesea parfumate. Fructele sunt boabe de 5–15 mm, coapte roșii, albastre sau purpurii, adesea cu un strat ceros. Lemnul rădăcinii este galben.

Cultivare și îngrijire

Locul potrivit

Majoritatea speciilor preferă soarele deplin sau semiumbra luminoasă, iar unele suportă și mai multă umbră. Arbustul se folosește la garduri vii, ca acoperitor de sol și în alpinarii. Crește bine și în ghiveci mare.

Udare

Udă regulat în primul an după plantare. Plantele bine înrădăcinate suportă destul de bine seceta. În iunie, iulie și august merită să uzi mai des, mai ales în perioadele uscate.

Sol

Berberisul acceptă sol lutos, argilos sau nisipos și un interval larg de pH, aproximativ 5–8, cu condiția ca drenajul să fie bun. Solul ideal este umed, dar bine drenat.

Fertilizare

Fertilizează în martie–aprilie, la începutul sezonului de creștere.

Tăiere

Tăierea se face în iunie–iulie. Pentru gard viu, tunde în această perioadă pentru a păstra forma deasă. Poartă mănuși groase din cauza spinilor.

Plantare

Plantează în martie–aprilie sau în octombrie, într-un loc însorit. Înainte de a alege specia, verifică regulile locale privind plantele invazive, deoarece unele specii se răspândesc necontrolat în afara arealului lor.

Iarna

Este un arbust rezistent la ger, care iernează în aer liber. Rezistă de regulă până la aproximativ -20 °C, adică o valoare la limita iernilor mai aspre. Perioada de repaus este ianuarie–februarie și noiembrie–decembrie.

Înmulțire

Înmulțirea se face în iunie–iulie sau în octombrie. Semănatul se face în octombrie–noiembrie.

Probleme frecvente

Printre boli apar pătarea frunzelor, rugina și arsura frunzelor. Marginile brune ale frunzelor indică de obicei arsură de soare sau vânt; oferă adăpost și udă în perioadele uscate. Petele portocalii sunt rugină: îndepărtează frunzele atacate și nu planta berberisul lângă cereale. Berberis vulgaris este gazdă pentru rugina neagră a grâului.

Berberisul japonez poate adăposti căpușe, ceea ce merită luat în calcul lângă zone de joacă sau poteci.

Fructe și folosire

Boabele se recoltează în septembrie–octombrie. La unele specii, cum este Berberis vulgaris, sunt comestibile și acrișoare. Florile timpurii sunt o sursă de nectar pentru albine, iar fructele sunt consumate de păsări cântătoare. Căprioarele nu îl atacă.