Ficus ginseng
Ficus microcarpa · Moraceae
Cunoscută și ca: ficus bonsai
Ficusul ginseng, cunoscut și ca Ficus microcarpa sau ficus bonsai, este un arbore tropical veșnic verde, ușor de ținut în casă. În climatul nostru, cu ierni înghețate, trăiește doar în interior. Reușita ține de lumină, de o udare moderată și de ferirea de curenți reci.
- Lumină
- Lumină indirectă intensă, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Ridicată
- Temperatură
- 20–28 °C, min. 2 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 0,5–2 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru o plantă de interior în climatul Continental.
Cum arată și de unde vine
Ficus microcarpa face parte din familia Moraceae. În natură crește din India, prin sudul Chinei, Japonia și Asia de Sud-Est, până în vestul Pacificului și în Queensland, Australia. Trăiește în păduri tropicale, pe malurile râurilor, pe coaste, în mlaștini și în mangrove, la altitudini joase, și poate începe viața ca epifit.
În habitatul natural este un copac mare, de 10–25 m înălțime, cu coroană rotunjită și deasupra deasă, scoarță cenușie netedă, latex lăptos și rădăcini aeriene care atârnă. Frunzele sunt lucioase, coriace, eliptice până la lanceolate, întregi, fără peri, lungi de până la 12 cm. Florile sunt foarte mici și ascunse în interiorul siconului, iar fructele, sub 2,5 cm, sunt verzi și devin roșiatice. În ghiveci sau ca bonsai planta rămâne compactă: în casă are de obicei între 50 și 200 cm.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Ficusul ginseng se simte bine la lumină puternică, dar indirectă, și acceptă ceva soare direct; suportă și semiumbră. Temperatura optimă este de obicei între 20 și 28 °C.
Alege un loc stabil, ferit de curenți reci. Mutările bruște pot face planta să-și piardă frunzele.
Udare și umiditate
Menține substratul uniform umed, dar lasă să se usuce stratul de la suprafață între udări. Excesul de apă duce la putrezirea rădăcinilor, deci nu lăsa apă stătută în farfurie.
În lunile iunie, iulie și august planta are nevoie de mai multă apă. Umiditatea aerului trebuie să fie ridicată, ceea ce contează mai ales în încăperile încălzite iarna.
Substrat și transplantare
Folosește un amestec de ghiveci bogat în materie organică și bine drenat; merge un pământ universal, humifer sau lutos, care rămâne umed fără să se îmbibe. Ghiveciul are nevoie de găuri de drenaj.
Transplantează la 2–3 ani, în aprilie sau mai, sau mai devreme dacă rădăcinile au umplut ghiveciul.
Fertilizare
Din aprilie până în august, hrănește planta o dată pe lună cu un îngrășământ echilibrat. În restul anului, în perioada de repaus, nu fertiliza.
Tăiere și modelare
Taie pentru a da formă în aprilie sau mai. Poartă mănuși, deoarece latexul irită pielea.
Iernarea
Planta nu rezistă afară în iernile noastre: limita supraviețuirii este în jur de 2 °C, iar iarna poate coborî la -20 °C. Ține-o în interior, la peste aproximativ 15 °C, ferită de îngheț și de curenți reci.
Perioada de repaus este noiembrie–februarie. Protecția împotriva frigului contează în ianuarie, februarie, martie, octombrie, noiembrie și decembrie.
Plantare în grădină
În aer liber poate fi plantat doar în climate fără îngheț. Chiar și acolo, ține-l departe de pavaje și ziduri, pentru că rădăcinile se întind și rădăcinile aeriene devin rădăcini de sprijin și trunchiuri suplimentare.
Înmulțire
Se înmulțește prin butași de tulpină, prin marcotaj aerian sau din semințe. Momentul potrivit este mai, iunie sau iulie.
Probleme frecvente
Căderea frunzelor apare de obicei din cauza curenților reci sau a mutărilor bruște. Menține planta stabilă și la căldură.
Frunzele galbene împreună cu rădăcini moi arată o udare excesivă. Lasă substratul să se usuce și îmbunătățește drenajul.
O țesătură fină pe frunze indică păianjeni roșii. Crește umiditatea aerului și tratează cu spray pe bază de săpun.
Mai pot apărea afide, păduchi lânoși și păduchi țestoși, iar dintre boli putregaiul rădăcinilor, petele foliare și mucegaiul cenușiu.

























































































