Leontopodium alpinum
Leontopodium nivale · Asteraceae
Cunoscută și ca: Floarea-reginei, Floare de colţ, Floarea-de-colț, Floarea de colţ
Leontopodium alpinum, cunoscut și ca floare de colț sau edelweiss, este o perenă alpină mică, cu frunze argintii și flori în formă de stea. Se simte bine în stâncărie, la soare, într-un sol sărac, calcaros și foarte bine drenat. În cultură are de obicei o viață scurtă, așa că merită să o înmulțești periodic din semințe.
- Lumină
- Soare plină
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 8–20 °C, min. -30 °C
- Dificultate
- Pretențios
- Înălțime
- 3–40 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată floarea de colț
Leontopodium alpinum formează tufe joase, cu tulpini și frunze înguste, dens acoperite de peri lânoși albi, care îi dau un aspect argintiu-cenușiu. Planta are între 3 și 40 cm înălțime.
Florile apar din iulie până în septembrie. Florile mici, galbene, sunt grupate în centru și înconjurate de bractei albe, păroase, așezate ca o stea dublă. Planta nu are parfum. Fructele sunt achene mici, uscate, cu papus, purtate de vânt.
În natură crește în munții Europei centrale și de sud, cu centrul în Alpi și până în Pirinei, Apenini, Carpați și Balcani. Trăiește pe grohotișuri calcaroase, stânci și pajiști alpine, între aproximativ 1.800 și 3.400 m, adesea pe versanți orientați spre nord.
Cultivare și îngrijire
Lumină și locul potrivit
Are nevoie de soare plin și de un loc deschis. Se potrivește cel mai bine într-o stâncărie sau într-un strat de grohotiș. Poate fi crescută și în ghiveci.
Udare și umiditate
Udă puțin. Solul umed și umezeala din timpul iernii sunt principalele cauze de pierdere a plantei. Toleranța la secetă este medie, iar umiditatea aerului nu contează, planta preferând aerul uscat.
Sol și rempotare
Folosește un amestec grosier, bogat în calcar și sărac în nutrienți, care imită grohotișul calcaros. Solul trebuie să fie pietros sau nisipos, alcalin (pH de aproximativ 7,0–8,5) și foarte bine drenat.
Dacă o ții în ghiveci, rempotează-o în aprilie.
Fertilizare
Evită fertilizarea. Excesul de îngrășăminte reduce vigoarea și longevitatea plantei.
Plantare
Plantează în aprilie–mai, într-o stâncărie sau într-un strat de grohotiș, la soare plin. Alege material săditor crescut în pepinieră.
Iernare
Planta rezistă la ger, iar în clima noastră poate ierna afară: rezistă până la aproximativ -30 °C, iar iernile obișnuite coboară spre -20 °C. Perioada de repaus este noiembrie–februarie. Cel mai mare risc iarna nu este frigul, ci umezeala, de aceea drenajul bun este esențial.
Înmulțire
Se înmulțește prin semințe sau prin împărțirea tufei. Semănatul în aer liber se face în februarie–martie, iar în interior, în ianuarie–februarie. Împărțirea se face în martie–aprilie.
Fiindcă planta are viață scurtă, seamănă periodic semințe proaspete.
Probleme frecvente
Putrezirea coletului apare în sol greu și ud. Remediul este un amestec pietros, bine drenat.
Dacă planta piere după câțiva ani, este un comportament firesc, pentru că are viață scurtă. Seamănă periodic semințe proaspete.
Utilizări
Nu este comestibilă. În medicina populară alpină a fost folosită tradițional, iar extractele sale interesează cercetarea din domeniul cosmetic și farmaceutic. Florile sunt vizitate de insecte mici.
































































































