Floarea paștelui
Pulsatilla · Ranunculaceae
Cunoscută și ca: dedițel, dediței
Floarea paștelui (Pulsatilla), cunoscută și ca dedițel sau dediței, este o plantă perenă ierboasă care înflorește în martie–mai. Florile solitare, în formă de clopot sau de cupă, sunt urmate de smocuri mătăsoase. Rezistă bine la ger, dar cere soare și un sol foarte bine drenat.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 8–22 °C, min. -30 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 10–40 cm
Specii și soiuri
- Soare plină
- Scăzute
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată floarea paștelui
Pulsatilla formează tufe compacte, cu frunze verzi, fin divizate, aproape pufoase și adesea acoperite de peri mătăsoși. Rădăcina este pivotantă și adâncă.
Florile apar singure, în formă de clopot sau de cupă. Partea decorativă este formată din sepale, nu din petale. După înflorire se dezvoltă fructe cu stiluri lungi și păroase, care formează smocuri mătăsoase, decorative.
În natură crește pe pajiști uscate, în prerii și pe pante însorite, adesea pe soluri calcaroase sau bine drenate. De aceea se potrivește bine într-o stâncărie.
Cultivare și îngrijire
Locul potrivit
Alege un loc deschis și însorit. Planta suportă soarele plin și, uneori, semiumbra luminoasă, dar fără soare nu se dezvoltă bine.
Nivelul de dificultate al cultivării este moderat. Cel mai mult contează alegerea corectă a locului și a solului, pentru că planta nu suportă mutarea.
Udarea
Plantele tinere se udă ca să prindă rădăcini. Exemplarele bine înrădăcinate preferă un sol mai degrabă uscat și bine drenat.
Cea mai mare problemă este umezeala din timpul iernii, pe care floarea paștelui o suportă greu.
Solul
Potrivit este un sol pietros sau nisipos, ușor lutos, chiar alcalin. Solul trebuie să fie bogat în pietriș, tolerant la calcar și foarte bine drenat.
Rădăcina pivotantă nu suportă să fie deranjată, așa că planta nu se mută și nu se răsădește după plantare.
Plantarea
Plantele tinere se pun la locul definitiv în aprilie–mai, iar o a doua perioadă potrivită este septembrie. Alege un loc însorit, cu drenaj foarte bun, și nu muta planta ulterior.
Tăierea
Curățarea tufei se face în februarie–martie, la sfârșitul perioadei de repaus. Smocurile de semințe sunt decorative și pot rămâne pe plantă după înflorire.
Iarna
Floarea paștelui este rezistentă la ger și poate rămâne afară. Poate supraviețui până la aproximativ -30 °C, iar o iarnă obișnuită are minime în jur de -20 °C.
Planta este în repaus din noiembrie până în februarie. În acest timp are nevoie de un sol care nu rămâne ud.
Înmulțirea
Se poate înmulți din semințe sau din butași de rădăcină. Atât semănatul, cât și butășirea se fac în iunie–iulie.



































































































