Gypsophila

Gypsophila paniculata · Caryophyllaceae

Cunoscută și ca: gipsărița, floarea miresei, Ipcărigea, Ciuin

Gypsophila (Gypsophila paniculata), numită și gipsăriță sau floarea miresei, formează nori aerieni de flori mici, albe sau roz pale. Este o plantă perenă erbacee, rezistentă la îngheț, ușor de crescut într-un loc însorit, pe sol sărac și bine drenat.

Lumină: Soare plină
Udare: Scăzute
Umiditate: Scăzută
Temperatură: 12–26 °C, min. -34 °C
Dificultate: Ușor de cultivat
Înălțime: 0,6–1,2 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

Semănare în interiorSemănarePlantare în exteriorTăiereÎnmulțireÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată gypsophila

Planta are un port bogat ramificat, arcuit, și formează tufe rotunjite. De obicei atinge 60–120 cm în înălțime și tot atât în lățime.

Frunzele sunt înguste, lanceolate, mici, de un verde-albăstrui până la verde-cenușiu, ușor coriacee și netede. Florile sunt foarte numeroase, mici, albe sau roz pal, uneori pline, grupate în panicule aerisite. Înfloresc de la începutul verii până la începutul toamnei, în mod obișnuit din iunie până în septembrie.

Specia este originară din Europa centrală și de est, până în Asia Centrală, Siberia și Mongolia. În natură crește în stepe și în locuri uscate, nisipoase sau pietroase, adesea pe sol calcaros. Partea aeriană moare iarna, iar planta se reface primăvara.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc potrivit

Gypsophila are nevoie de soare deplin. Tolerează semiumbra, dar într-un loc prea umbrit sau pe un sol prea bogat tulpinile se culcă. Remediul este mutarea la soare, pe un sol mai sărac.

Se potrivește în grădini de stâncă, în straturi însorite și pentru flori tăiate. Atrage fluturi și alte insecte polenizatoare, iar căprioarele o ocolesc.

Udare

Necesarul de apă este redus. După ce s-a înrădăcinat, planta suportă bine seceta și se udă doar în perioadele lungi fără ploaie. Excesul de apă nu o ajută, mai ales pe un sol care reține umezeala.

Sol

Preferă un sol nisipos sau pietros, alcalin până la neutru, bine drenat. Valorile pH-ului sunt de obicei între 6,5 și 8,5. Acceptă și solul lutos, dacă este bine drenat.

Rădăcina este pivotantă, mare și cărnoasă, și nu suportă să fie deranjată. De aceea e bine să alegeți din start locul definitiv.

Plantare și semănat

Plantați într-un loc însorit și lăsați planta nederanjată, ca să protejați rădăcinile cărnoase. Distanța recomandată între plante este de circa 60 cm.

Puieții se plantează la locul definitiv în mai–iunie. Semănatul în interior se face în martie–aprilie, iar cel direct în sol în aprilie–mai.

Tăiere

Tăiați tufa după înflorire, în august–septembrie, pentru a încuraja o nouă înflorire. La formele duble altoite nu tăiați sub punctul de altoire.

Iernarea

Gypsophila este rezistentă la îngheț și iernează în aer liber. Rezistă până la aproximativ -34 °C, iar iernile obișnuite coboară spre -20 °C. Lăsați-o nederanjată. Perioada de repaus este în ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie.

Înmulțire

Se înmulțește prin semințe, butași de tulpină sau altoire. Perioada pentru înmulțire este aprilie–iunie. Formele duble se întâlnesc adesea altoite.

Probleme frecvente

Printre boli se numără gala coletului și gala bacteriană. Semnele sunt gale și rădăcini slab dezvoltate, cauzate de infecția cu Pantoea agglomerans. Folosiți material săditor sănătos și îndepărtați plantele infectate.

Tulpinile care se culcă indică de regulă prea multă umbră sau un sol prea bogat. Mutați planta la soare, pe un sol mai sărac.

Utilizare

Este o floare bună pentru buchete, iar tăierea se face în iulie–august. Se folosește și în grădini de stâncă. Planta nu este comestibilă.