Pulsatilla vulgaris
Ranunculaceae
Cunoscută și ca: Floarea Paştelui
Pulsatilla vulgaris, cunoscută și sub numele de dedițel sau floarea Paștelui, este o perenă mică, care înflorește primăvara devreme cu clopote violet-purpurii mătăsoase. Preferă soarele, solul calcaros și foarte bine drenat și nu suportă să fie mutată. În zonele cu ierni geroase, rezistă afară fără protecție specială.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 8–22 °C, min. -29 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 15–40 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată pulsatilla vulgaris
Pulsatilla vulgaris este o plantă perenă ierboasă, care formează tufă și are o rozetă de frunze din care pornesc tulpini scurte cu flori. Rizomul este vertical, iar planta ajunge la 15–40 cm înălțime. Frunzele sunt fin tăiate, ca de ferigă, verzi, cu un puf argintiu moale.
Florile sunt drepte, în formă de clopot sau de cupă, de circa 4 cm în diametru, cu sepale mătăsoase, păroase, violet-purpurii, și numeroase stamine galbene. Soiurile pot avea flori purpurii, violete, albe sau roșii. Înfloresc din martie până în mai, apoi urmează capetele de semințe pufoase, mătăsoase, care rămân pe plantă luni la rând.
În natură crește în Europa de Vest și Centrală, pe pajiști calcaroase, pe pante însorite și în păduri rare de pin, pe sol bogat în calcar. Este considerată o plantă de dificultate medie, potrivită pentru stâncării și atractivă pentru polenizatori.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Se simte cel mai bine în plin soare și tolerează o umbră parțială ușoară. Alege un loc însorit, de preferință pe o pantă sau într-o stâncărie, unde seamănă cu habitatul ei natural.
Udare și umiditate
Are nevoie de puțină apă. Rădăcinile adânci, de până la circa 1 m, o ajută ca, după ce s-a înrădăcinat, să suporte bine solul uscat. În verile fierbinți, în iunie, iulie și august, are totuși nevoie de ceva mai multă umezeală. Nu suportă apa stagnantă. Umiditatea scăzută a aerului nu o deranjează.
Sol și rempotare
Alege un sol bogat în calcar, cu humus și foarte bine drenat, cu pH între 6,5 și 8. Dacă pământul din grădină este greu, amestecă-l cu pietriș fin. Solurile nisipoase, pietroase sau alcaline îi priesc.
Planta nu suportă deranjarea rădăcinilor. Dacă o ții în ghiveci, mut-o într-un ghiveci mai mare doar când este cu adevărat necesar și ai grijă de rădăcinile adânci.
Plantare
Se plantează într-un loc însorit, toamna sau primăvara, pe sol calcaros și bine drenat. Calendarul de plantare indică lunile aprilie, mai și septembrie. După plantare, las-o nederanjată în același loc.
Fertilizare
Calendarul indică martie ca lună potrivită pentru fertilizare, la începutul sezonului de creștere.
Tăiere
Planta își pierde frunzele iarna. Calendarul indică februarie pentru tăiere. Capetele pufoase de semințe pot rămâne pe plantă luni la rând, așa că le poți păstra cât timp îți plac.
Iernare
Pulsatilla vulgaris este complet rezistentă la ger și suportă aproximativ −29 °C, în timp ce minimele obișnuite sunt de circa −20 °C. În iernile ploioase ține coletul uscat. Perioada de repaus este în noiembrie–februarie.
Înmulțire
Se înmulțește prin semințe sau prin butași de rădăcină. Semănatul se face în iunie, iulie și august, iar calendarul pentru înmulțire indică iunie și iulie.
































































































