Bujor de stepă
Paeonia tenuifolia · Paeoniaceae
Cunoscută și ca: bujorul de stepă, bujor cu frunze fine
Bujorul de stepă (Paeonia tenuifolia), numit și bujor cu frunze fine, este o plantă perenă ușor de crescut, cu frunziș pufos și flori roșii-purpurii care se deschid devreme. Provine din stepe însorite și rezistă bine la ger, așa că nu are nevoie de adăpost iarna. Cere în schimb soare, sol drenat și o plantare la adâncimea potrivită.
- Lumină
- Soare plină
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 10–24 °C, min. -35 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 30–60 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată bujorul de stepă
Bujorul de stepă este o plantă erbacee perenă, de 30-60 cm înălțime. Formează o tufă compactă din tulpini drepte, acoperite des cu frunziș fin, aproape ca un puf. Frunzele sunt alterne, compuse și tăiate în segmente foarte înguste, aproape filiforme, verde închis deasupra și mai palide, glaucescente, dedesubt.
Floarea este simplă, în formă de cupă, de 6-8 cm în diametru, cu petale roșu-purpuriu intens și un centru de stamine galbene numeroase. Înflorește devreme, în mai, și are parfum. Florile par să plutească deasupra frunzișului. După înflorire apar fructe de aproximativ 2 cm, doi-trei foliculi păroși, care se deschid când se usucă.
În natură crește în stepe și pe versanți deschiși, din Balcani (Bulgaria, România, Serbia) până în Ucraina, Crimeea, sudul Rusiei, Caucaz, nord-vestul Kazahstanului și Altai, în zone cu veri uscate și calde și ierni reci.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Alege un loc complet însorit, cu bună circulație a aerului. Umbra duce la lipsa florilor, iar aerul stătut favorizează mucegaiul pe frunziș. Fiind o plantă de stepă, se potrivește bine și în grădinile de stâncărie. Florile bogate în polen atrag albinele și coleopterele.
Udare și umiditate
Primăvara, mai ales în aprilie și mai, planta are nevoie de umiditate moderată. Apoi suportă bine verile uscate, deci nu e nevoie să o uzi des. Evită perioadele lungi de umezeală, care favorizează mucegaiul pe frunze. Umiditatea scăzută a aerului nu o deranjează.
Solul
Preferă sol de grădină bine drenat, de la neutru la alcalin, cu pH între 6,5 și 8. Se descurcă pe soluri lutoase sau pietroase. Evită terenurile grele, unde apa stagnează.
Fertilizare
Este suficientă o fertilizare ușoară la începutul primăverii, în martie-aprilie, cu un îngrășământ echilibrat sau pe bază de potasiu. Evită excesul de azot.
Tăiere
După ce frunzișul se usucă, între august și octombrie, taie tufa la nivelul solului. Elimină și frunzele afectate de mucegai.
Plantare
Rădăcinile în repaus se plantează la începutul toamnei, în septembrie-octombrie. Mugurii trebuie să rămână la 3-5 cm sub suprafața solului. Plantarea prea adâncă este una dintre cauzele pentru care planta nu înflorește. Lasă 50 cm între plante.
Bujorul de stepă nu se mută și nu se împarte des. Lasă-l nederanjat mulți ani în același loc.
Iernarea
Este complet rezistent la ger și are nevoie de frigul iernii. Nu necesită nicio protecție. Planta poate supraviețui până la aproximativ -35 °C, iar iernile obișnuite de la noi, cu minime în jur de -20 °C, nu o pun în pericol. Iarna tufa este în repaus, iar partea aeriană dispare.
Înmulțire
Se înmulțește prin diviziunea tufei sau din semințe. Ambele se fac în septembrie-octombrie. Diviziunea se face la rădăcinile cărnoase, tuberoase, ale tufei.
Probleme frecvente
Cea mai întâlnită problemă este mucegaiul pe frunze (botrytis), apărut în vreme umedă îndelungată și cu aer stătut. Plantează în plin soare, lasă distanță între plante și îndepărtează frunzișul afectat.
Dacă planta nu înflorește, cauza este de obicei plantarea prea adâncă sau prea multă umbră. Replantează-o cu mugurii mai aproape de suprafață sau mut-o într-un loc mai însorit.
































































































