Lysimachia
Lysimachia clethroides · Primulaceae
Cunoscută și ca: iarbă de lingoare
Lysimachia (Lysimachia clethroides, numită și iarbă de lingoare) este o perenă erbacee rezistentă, cu flori albe vara. Crește repede și se înmulțește agresiv prin rizomi, așa că merită plantată într-un loc unde o poți controla. Pe un sol umed și într-o poziție însorită nu cere multă îngrijire.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 12–25 °C, min. -35 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 0,6–1 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată lysimachia
Lysimachia face parte din familia Primulaceae. Are port erect, rigid, în tufă, și ajunge la 60–100 cm înălțime și 30–90 cm lățime. Frunzele sunt alterne, verzi, eliptice până la lanceolate, de 7–15 cm lungime, cu marginea întreagă și fața inferioară mai deschisă la culoare. Toamna capătă nuanțe de galben și brun.
Florile albe apar în iunie, iulie și august. Fructul este o capsulă mică, de sub 2,5 cm. În natură, planta crește la marginea pădurilor umede, în râpe umede, prin păduri și pe pante ierboase și montane, între 300 și 2.100 m altitudine.
Florile sunt o sursă de nectar pentru albine specializate și alți polenizatori, iar planta este rezistentă la iepuri. Se pretează pentru flori tăiate, pentru zone umede și pentru marginea unui bazin.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Lysimachia se simte bine la soare plin sau la soare cu semiumbră. În umbră mai deasă înflorește mai puțin și crește mai înaltă și mai alungită. Alege un loc însorit și mai umed, eventual lângă un bazin sau într-o zonă a grădinii care rămâne umedă.
Udare
Preferă un sol umed în mod constant. Tolerează ocazional perioade de umezeală excesivă sau de uscăciune, dar rezistența la secetă este scăzută. Udă mai des în iunie, iulie și august, când planta înflorește.
Solul
Se dezvoltă cel mai bine într-un sol lutos, adânc, bogat în humus și materie organică. Solul trebuie să fie umed, dar bine drenat.
Fertilizare
O fertilizare în aprilie, la începutul sezonului de creștere, este suficientă.
Tăiere
Îndepărtează florile trecute, pentru a încuraja o nouă înflorire. La sfârșitul toamnei, în noiembrie, taie tufa aproape de sol.
Plantare și spațiere
Plantează în aprilie, mai sau septembrie. O distanță de aproximativ 50 cm între plante este de obicei potrivită.
Fiindcă se întinde repede, alege un loc în care răspândirea este limitată de pavaje, borduri sau alte elemente construite. Rizomii se împart primăvara, ceea ce ține planta sub control.
Sămânța se poate semăna în februarie–martie în interior sau în martie–aprilie direct afară.
Iarna
Este complet rezistentă la ger: suportă până la aproximativ -35 °C, iar iernile obișnuite de la noi, cu minime în jur de -20 °C, nu o afectează. Partea aeriană se usucă iarna, iar planta se odihnește în ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie. Nu are nevoie de adăpost.
Înmulțire
Se înmulțește prin diviziune, prin rizomi sau din sămânță. Diviziunea se face în martie, aprilie sau octombrie. Rizomii cresc repede, așa că ai de obicei material de plantare din belșug.
Probleme frecvente
Tufa invadează stratul: cauza este răspândirea agresivă a rizomilor. Împarte planta în fiecare primăvară sau limitează-o cu o bordură.
Creștere alungită și puține flori: planta are prea multă umbră sau solul este prea uscat. Mut-o într-un loc mai însorit și mai umed.
















































































