Veronica
Plantaginaceae
Cunoscută și ca: veronica plantă, hebe, Șopârliță
Veronica, numită uneori și hebe, este un gen de plante perene care cuprinde de la tufe târâtoare până la forme erecte cu spice de flori. Crește bine în aer liber, rezistă la îngheț și necesită puțină îngrijire. Este potrivită pentru straturi însorite, grădini de stâncărie sau ca plantă acoperitoare.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–24 °C, min. -35 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 0,1–1 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată veronica
Veronica este o plantă perenă ierbacee, cu creștere moderată. Portul diferă mult: de la forme joase, care formează un covor, până la tufe erecte cu spice sau raceme. Grupul hebe, originar mai ales din Noua Zeelandă, include și forme arbustive.
Frunzele sunt simple, lanceolate, cu margine dințată, iar la multe perene de grădină măsoară aproximativ 5–8 cm. Pot fi verzi, argintii sau gălbui.
Florile sunt mici și numeroase, strânse în spice subțiri, drepte, care se deschid de jos în sus. Speciile târâtoare au flori solitare. Culorile sunt albastru, roz, violet și alb, iar veronica înflorește din mai până în august.
Cultivare și îngrijire
Loc și lumină
Veronica înflorește cel mai bine la soare plin, dar suportă și semiumbra. Se potrivește în straturi însorite, în grădini de stâncărie și ca plantă acoperitoare. Poate fi cultivată și în ghiveci.
Udare
Are nevoie de umiditate moderată și constantă, într-un sol bine drenat. Udați mai des în lunile iunie, iulie și august, când planta este în plină vegetație.
Sol și rempotare
Alegeți un sol de grădină bine drenat și bogat în materie organică. Veronica tolerează un pH de la acid la alcalin și crește pe soluri lutoase, nisipoase, argiloase sau bogate în humus.
Exemplarele din ghiveci se rempotează în martie, aprilie sau septembrie.
Fertilizare
Fertilizați în aprilie și mai, la începutul sezonului de creștere.
Tăiere
După înflorire, tăiați tulpinile până aproape de rozeta bazală, de obicei în iulie–august. Multe veronici înfloresc din nou după această tăiere.
Plantare
Plantați în aprilie–mai sau în septembrie, în straturi însorite, în stâncării sau ca acoperire a solului. Semănatul se face în martie–aprilie, direct în sol, sau în februarie–martie, în casă.
Iernare
Veronica este rezistentă la îngheț și poate rămâne afară peste iarnă. Între noiembrie și februarie intră în repaus, iar în acest timp nu necesită îngrijire specială.
Înmulțire
Se înmulțește prin diviziune, prin butași de tulpină sau din semințe. Diviziunea și butășirea se fac în martie, aprilie sau septembrie.
Probleme și avantaje
Unele specii anuale, precum V. persica și V. filiformis, sunt buruieni frecvente în gazon și în grădină. Speciile ornamentale sunt vizitate de albine și fluturi și nu sunt atacate de cerbi. Florile sunt potrivite și pentru buchete.
Utilizări
Unele specii, precum V. americana, sunt comestibile și au un gust asemănător cresonului de apă. În medicina tradițională, veronica este folosită sub formă de ceai pentru afecțiuni respiratorii.
































































































