Hosta
Asparagaceae
Cunoscută și ca: hoste, crin de funcție
Hosta, numită și funkia, este o perenă de umbră cu frunze mari, grupate într-o rozetă la bază. Este ușor de crescut, rezistă la ger și acoperă bine solul în locurile unde multe alte plante nu se descurcă.
- Lumină
- Semiumbră, Umbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -35 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 0,1–1,2 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată hosta
Hosta provine din nord-estul Asiei: China, Japonia, Coreea și Orientul Îndepărtat rus. În natură crește în păduri umede și umbrite și pe malul pâraielor. Este o perenă ierboasă, cu rizomi cărnoși și rădăcini fibroase, care formează tufe în formă de pernă.
Frunzele sunt late, ovate până la lanceolate, cu nervuri paralele evidente și margini întregi, uneori ondulate. Textura merge de la netedă la încrețită sau cerată. Culorile variază: verde, albastru, galben, crem sau cu dungi și pete. Mărimea depinde de soi, de la miniaturi de circa 10 cm până la forme uriașe de aproximativ 120 cm înălțime și 180 cm lățime.
În iunie–august apar pe tije drepte flori pendule, în formă de clopot sau trompetă, albe, violete sau purpurii. De regulă nu miros, cu excepția câtorva specii. Fructul este o capsulă cu multe semințe mici, plate, aripate și negre. Creșterea este moderată.
Cultivare și îngrijire
Locul potrivit
Hosta preferă semiumbra sau umbra. Soiurile albastre cer umbră mai deasă, iar cele verzi suportă semiumbra sau soarele de dimineață. Soarele puternic de după-amiază arde frunzele, așa că alege un colț adăpostit, de exemplu sub arbuști sau pe latura umbrită a casei.
Udarea
Solul trebuie să rămână uniform umed în sezonul de creștere, fără să se transforme în noroi. Toleranța la secetă este mică, de aceea în iunie, iulie și august udă mai des. Marginile frunzelor devenite brune și uscate indică de obicei prea mult soare sau lipsă de apă. Iarna evită excesul de umezeală.
Solul și replantarea
Hosta se simte bine într-un sol lutos, umed, bine drenat, bogat în humus, ușor acid până la neutru (pH aproximativ 5,5–7,0). Tufele se împart și se replantează la fiecare 3–5 ani. Lucrarea se face în martie–aprilie, iar la plantele din ghiveci se face și rempotarea.
Fertilizarea
Cel mai potrivit moment pentru fertilizare este martie–aprilie, la pornirea vegetației.
Plantarea
Hosta se plantează în aprilie, mai sau septembrie. Pune-o într-un loc umbrit și lasă spațiu pentru dezvoltarea tufei, mai ales la soiurile mari. Fiind o plantă care acoperă solul, poate umple zonele umbroase din grădină.
Tăierea
Frunzișul se usucă în toamna târzie. Frunzele uscate se îndepărtează în octombrie–noiembrie.
Iernarea
Hosta rezistă în aer liber până la aproximativ -35 °C. Are nevoie de o perioadă rece de repaus, sub circa 4 °C. Repausul vegetativ are loc în noiembrie–decembrie și ianuarie–februarie. Important este ca solul să nu rămână îmbibat cu apă pe timpul iernii.
Înmulțirea
Cea mai simplă metodă este împărțirea tufei, în martie–aprilie. Se poate înmulți și din semințe: semănatul în interior se face în februarie–martie, iar cel direct în sol în martie–aprilie.
Probleme frecvente
Frunzele găurite indică melci și limacși. Folosește bariere sau capcane și alege soiuri cu frunze groase. Printre dăunători se mai numără gărgărița viței de vie. Căprioarele, iepurii și șoarecii de câmp pot roade planta până la sol, caz în care ea trebuie protejată sau îngrădită. Marginile arse și brune se tratează mutând planta la umbră și udând regulat.
Utilizări
În unele bucătării asiatice, lăstarii tineri și frunzele se consumă ca legumă, în aprilie–mai. Florile se pot folosi și în buchete.

















































































