Mimosa pudica

Mimosa nu suportă umbra. Are nevoie de lumină foarte puternică, de la soare direct până la lumină intensă, indirectă, altfel frunzele nu se deschid complet și planta nu înflorește. Un loc la fereastra cea mai luminoasă este potrivit.

Temperatura optimă este între 20 și 30 °C. Minimul suportat este de aproximativ 10 °C, dar în casă e bine să rămână peste 13 °C. Planta nu rezistă la îngheț.

Necesarul de apă este moderat. Între mai și septembrie, când planta crește și înflorește, udă mai des. Umiditatea aerului trebuie să fie moderată.

În lunile de repaus, noiembrie–februarie, planta crește mult mai puțin, deci nu o forța cu udări generoase.

Alege un amestec sărac și foarte drenant, pentru că mimosa crește cel mai bine în sol cu puține substanțe nutritive. În natură apare pe terenuri sărace, deschise și însorite.

Repotarea se face în aprilie–mai. Rădăcinile sunt fibroase și au nodozități care fixează azotul, ceea ce explică de ce planta nu cere sol bogat.

Fertilizează rar și cu soluție diluată, între mai și august. Planta preferă solul sărac, deci un exces de îngrășământ nu ajută.

Dacă tulpinile devin prea lungi și atârnătoare, perioada potrivită pentru tăiere este aprilie–mai. Atenție la spinii de pe tulpini.

Iarna ține planta în casă, la lumină puternică, peste 13 °C. Protecția împotriva frigului este necesară din octombrie până în aprilie. Nu o lăsa afară peste noapte în aceste luni.

În climatele reci, mimosa se tratează adesea ca plantă anuală: dacă nu poți asigura lumină și căldură iarna, e mai simplu să o semeni din nou primăvara.

Mimosa se înmulțește prin semințe. Le poți semăna în casă în martie–aprilie, aceasta fiind și perioada de înmulțire. Păstăile coapte se rup în segmente, fiecare conținând câte o sămânță.