Moringa
Moringa oleifera · Moringaceae
Cunoscută și ca: pulbere moringa
Moringa (Moringa oleifera) este un arbore tropical cu frunziș fin și flori parfumate, care crește repede și iubește soarele puternic. La noi nu rezistă iarna în aer liber, așa că se cultivă pe balcon sau în casă, iar iarna are nevoie de protecție împotriva înghețului.
- Lumină
- Soare plină
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 25–35 °C, min. 0 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 5–12 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată moringa
Moringa face parte din familia Moringaceae și provine din nordul Indiei și din Pakistan. Este cultivată și naturalizată pe scară largă în zonele tropicale și subtropicale. Este un arbore caducifoliu, cu durată de viață scurtă și creștere rapidă, cu coroană deschisă și ramuri aplecate, fragile. Frunzele sunt verzi, tripenate, fine, și formează un frunziș ușor. În natură ajunge de obicei la 5–12 m.
Florile sunt parfumate, cu cinci petale inegale, alb-gălbui, de circa 1–1,5 cm, grupate în panicule pendente de 10–25 cm. Fructul este o capsulă brună, pendulă, cu trei muchii, lungă de 20–45 cm, cu semințe brun închis, aripate.
În unele țări specia este listată ca invazivă, dar se raportează că potențialul ei invaziv este scăzut.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Moringa iubește soarele și căldura și are nevoie de lumină plină. Vara îi priește un loc cât mai însorit pe balcon sau terasă. Fiindcă nu rezistă la îngheț, între octombrie și aprilie trebuie ținută la adăpost. Temperatura minimă suportată este de aproximativ 0 °C, iar iernile de la noi coboară până la circa −20 °C.
Udare
Moringa are nevoie de puțină apă și tolerează foarte bine seceta. În regiunile uscate crește doar cu apa de ploaie. Principalul pericol este solul băltit: rădăcina pivotantă tuberoasă putrezește în pământ ud.
Udați mai generos doar în lunile iunie–august, iar în restul anului cu moderație. Lăsați mereu excesul de apă să se scurgă.
Sol și rempotare
Alegeți un pământ nisipos sau lutos, foarte bine drenat, cu pH neutru spre ușor acid (aproximativ 6,3–7,0). Ghiveciul trebuie să aibă găuri de drenaj.
Rempotarea se face în aprilie–mai.
Fertilizare
Moringa se fertilizează în sezonul cald, din mai până în august. În lunile de repaus nu se fertilizează.
Tăiere
Tăierea se face în aprilie. Fiindcă creșterea este rapidă, iar ramurile sunt fragile, o tăiere de primăvară ajută la menținerea coroanei într-o formă potrivită pentru balcon sau interior.
Iernare
Moringa este caducifolie și intră în repaus în noiembrie–februarie. Protecția împotriva înghețului este necesară în ianuarie–aprilie și în octombrie–decembrie. Mutați planta în interior înainte de primele nopți reci și scoateți-o afară abia după ce trece pericolul de îngheț. Frigul poate provoca și căderea frunzelor.
Înmulțire
Moringa se înmulțește din semințe sau din butași de tulpină. Semănatul în interior se face în martie–aprilie, iar butășirea în aprilie–mai.
Probleme frecvente
Printre dăunători se numără omizile, afidele, foratorii de tulpină, muștele fructelor și termitele. Dintre boli apar făinarea și putregaiul rădăcinilor.
Putregaiul rădăcinilor și ofilirea provin din solul băltit: îmbunătățiți drenajul și udați mai rar. Căderea frunzelor poate fi cauzată de omizi sau de frig. Combateți omizile și protejați planta de frig.
Utilizare
Păstăile tinere și frunzele se consumă ca legume. Rădăcinile au un gust asemănător hreanului. Semințele și rădăcinile sunt, de asemenea, comestibile. Planta este folosită în medicina tradițională, iar semințele se folosesc și la purificarea apei.


























































































