Sari peste navigare, accesează conținutul
Sari peste conținut, mergi la subsol

Cupressus sempervirens

Cupressaceae

Cunoscută și ca: chiparos mediteranean

Cupressus sempervirens, numit și chiparos sau chiparos mediteranean, este un conifer veșnic verde, cu port columnar în formele cultivate. Iubește soarele și solul bine drenat, iar la noi are nevoie de protecție iarna, pentru că rezistă doar până la aproximativ -15 °C.

Lumină
Soare plină
Udare
Scăzute
Umiditate
Scăzută
Temperatură
10–30 °C, min. -15 °C
Dificultate
Ușor de cultivat
Înălțime
15–35 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

SemănarePlantare în exteriorSchimbarea ghiveciuluiÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorireProtecție împotriva înghețuluiPerioadă de repaus
Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată chiparosul

Cupressus sempervirens este un arbore veșnic verde din familia Cupressaceae, originar din estul Mediteranei și din Iran (Cipru, insulele Egee, Creta, Liban, Siria, Palestina, Libia, Turcia). A fost plantat și s-a răspândit în tot bazinul mediteranean. În natură crește pe versanți stâncoși, de obicei aproape de coastă, unde iernile sunt umede, iar verile calde și uscate.

Formele cultivate sunt îngust columnare, cu ramuri ridicate, iar exemplarele din sălbăticie au coroana conică. Înălțimea ajunge de obicei între 15 și 35 m, cu o lățime de 1 până la 5 m, iar creșterea este moderată.

Frunzele sunt mici, solzoase, lungi de 2-5 mm, de un verde-albăstrui închis, dispuse pe lujeri rotunjiți, și miros aromat când sunt strivite. Planta nu are flori propriu-zise: la sfârșitul iernii și primăvara (februarie-aprilie) apar conuri mici de polen, care pot provoca alergii. Conurile cu semințe sunt tari, lucioase, rotunjite, de 2,5-4 cm; se coc după aproximativ doi ani, devin brune, rămân în arbore și se deschid la căldură.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc

Are nevoie de soare plin. Într-un loc luminos și deschis, forma columnară rămâne densă. Fiind o specie înaltă, în ghiveci sau în jardinieră pe balcon se potrivește mai ales ca exemplar tânăr, cu protecție în sezonul rece.

Udare și umiditate

Exemplarele tinere se udă regulat până se înrădăcinează bine. Arborii maturi suportă foarte bine seceta. Umiditatea aerului poate fi scăzută.

În lunile iunie, iulie și august udați mai des. În perioada de repaus (noiembrie-februarie), solul nu trebuie să rămână îmbibat, pentru că rădăcinile suferă în pământul prost drenat.

Sol și repotare

Crește în soluri nisipoase, lutoase sau pietroase, cu pH între 5,5 și 8,0, deci atât acide, cât și alcaline. Condiția principală este drenajul bun. Rădăcinile sunt groase și superficiale.

Repotarea se face în aprilie.

Fertilizare

Fertilizarea se face o dată pe an, în aprilie, odată cu pornirea creșterii.

Tăiere

Dacă vreți să păstrați silueta columnară, nu tăiați coroana. Eliminați doar ramurile uscate sau rănite. Planta poate fi folosită și ca gard viu, dar atunci tăierea schimbă forma naturală.

Plantare

Plantați în aprilie sau în septembrie, când rădăcinile sunt active. Alegeți un loc cu soare plin și sol bine drenat.

Iernarea

Chiparosul rezistă până la aproximativ -15 °C, iar iernile obișnuite din regiunea noastră pot coborî la -20 °C. De aceea nu este o plantă sigură pentru grădină pe tot parcursul anului și se cultivă mai bine în ghiveci, ca să poată fi protejată.

Protejați-l de îngheț în noiembrie, decembrie, ianuarie, februarie și martie. Exemplarele tinere au nevoie în special de adăpost împotriva înghețului puternic și a vântului rece.

Înmulțire

Se înmulțește prin semințe sau butași de tulpină. Perioada potrivită este martie-aprilie. Semănatul se face tot în martie-aprilie.

Probleme frecvente

Ramurile care se brunifică și se usucă pot indica cancerul chiparosului (Seiridium cardinale). Tăiați lemnul infectat, evitați rănirea plantei și aglomerarea.

Rădăcinile îngălbenite și moarte apar de obicei în sol prost drenat; plantați în sol care drenează liber. Frunzișul mat, bronzat, indică prezența păianjenului roșu: spălați planta cu jet de apă sau folosiți un acaricid.

Mai pot apărea molii-sac, gândacul de scoarță al chiparosului, putregaiul rădăcinilor și ciuperca de miere.

Utilizări

Planta nu este comestibilă. Frunzele uscate și semințele sunt folosite în medicina populară, iar uleiul în cosmetică, ca astringent. Este un arbore ornamental, conifer și plantă pentru gard viu.

Pentru planta ta

Întrebări frecvente

Rezistă chiparosul iarna afară?Rezistă până la aproximativ -15 °C, iar iernile tipice din zonă ajung la -20 °C. Mai sigur este în ghiveci, protejat în perioada noiembrie-martie.
Cât de des se udă Cupressus sempervirens?Exemplarele tinere se udă până se înrădăcinează. Cele mature sunt foarte tolerante la secetă. Vara (iunie-august) se udă mai mult.
Când se plantează chiparosul?În aprilie sau în septembrie, când rădăcinile sunt active, într-un loc cu soare plin și sol bine drenat.
De ce se brunifică ramurile chiparosului?Una dintre cauze este cancerul chiparosului (Seiridium cardinale). Se taie lemnul infectat și se evită rănirea și aglomerarea.
Trebuie tăiat chiparosul?Nu, dacă vreți să păstrați forma columnară. Se îndepărtează doar ramurile uscate sau rănite.
Ce sol preferă chiparosul?Sol nisipos sau lutos, acid sau alcalin, dar bine drenat.
Sari peste subsol, revino la începutul paginiiSalt la începutul paginii