Albizia

Albizia julibrissin · Fabaceae

Cunoscută și ca: salcâm de mătase, salcâm turcesc

Albizia (Albizia julibrissin), numită și salcâm de mătase sau salcâm turcesc, este un pom ornamental cu frunze fine, ca de ferigă, și flori pufoase roz cu alb, parfumate. Crește repede și iubește soarele, dar în iernile cu ger puternic are nevoie de atenție.

Lumină: Soare plină, Soare până la semiumbră
Udare: Moderate
Umiditate: Moderată
Temperatură: 18–30 °C, min. -17 °C
Dificultate: Ușor de cultivat
Înălțime: 5–12 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

Semănare în interiorSemănarePlantare în exteriorTăiereÎnmulțireMai multă apăÎnflorirePerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată albizia

Albizia face parte din familia Fabaceae și este un pom foios, peren. Are de obicei 5–12 m înălțime și o coroană largă, de 6–15 m, plată, în formă de vază, cu ramuri orizontale sau arcuite. Poate crește și ca arbust cu mai multe tulpini. Este un pom cu viață relativ scurtă și cu creștere rapidă, iar lemnul este fragil.

Frunzele sunt verzi, bipenat compuse, de 20–45 cm lungime, cu foliole mici care se închid noaptea și la atingere. Vara, în iunie–august, apar capitulele pufoase de stamine mătăsoase, roz și albe, parfumate. Ele atrag albinele și fluturii. După înflorire se formează păstăi plate, brune, de 10–20 cm, cu mai multe semințe maro deschis; păstăile rămân în pom până iarna.

Specia este originară din zona dintre Iran și Transcaucazia, prin Himalaya, până în China, Coreea și Japonia. În natură crește pe câmpii uscate, în văi nisipoase, pe înălțimi, la marginea drumurilor, în poieni și în luncile inundabile. Se pretează și la bonsai.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc

Albizia se dezvoltă cel mai bine la soare plin și tolerează semiumbra. Alege un loc însorit, cu mult spațiu: coroana se întinde larg, iar la plantare se recomandă o distanță de circa 6 m față de alți arbori sau construcții. Pentru că ramurile sunt fragile, evită locurile expuse vântului puternic.

Udare

Odată înrădăcinat, pomul are nevoie de puțină apă. În iulie și august, o udare ocazională, dar abundentă, ajută înflorirea. Toleranța la secetă este medie, așa că nu-l lăsa să se usuce complet în perioadele lungi de caniculă, mai ales în primii ani.

Sol

Albizia acceptă aproape orice sol: argilos, lutos, nisipos sau calcaros. Ideal este un sol umed, dar bine drenat, cu pH între 5,5 și 8,0.

Fertilizare

De obicei nu este nevoie de îngrășăminte, pentru că pretențiile față de fertilitatea solului sunt mici.

Tăiere

Taie ușor, în februarie–martie, ramurile slabe sau deteriorate. Planta lăstărește viguros după tăiere. Ramurile rupte de vânt, zăpadă sau gheață îndepărteaz-le imediat ce observi stricăciunile.

Plantare și semănat

Plantarea în grădină se face în aprilie–mai. Semințele se pot semăna direct în aprilie–mai sau în casă, în martie.

Albizia produce multe semințe și poate da lăstari nedoriți. Dacă o plantezi, strânge păstăile și curăță resturile căzute. În sud-estul și estul Statelor Unite specia este invazivă, răspândindu-se prin semințe duse de vânt și prin lăstari din rădăcini, de aceea acolo nu este recomandată.

Iernare

Temperatura minimă suportată este de aproximativ -17 °C, iar iernile tipice din zona noastră pot coborî spre -20 °C. De aceea albizia nu este sigur rezistentă în aer liber: în ierni geroase poate îngheța parțial sau complet. Pomii tineri se adăpostesc, iar un loc ferit de vânt rece ajută. Perioada de repaus este noiembrie–februarie.

Înmulțire

Se înmulțește prin semințe sau prin butași de rădăcină, în aprilie–mai. Rădăcinile se întind și pot da drajoni.

Probleme frecvente

Printre boli apar ofilirea cauzată de Fusarium (ofilirea mimozei) și cancerul scoarței. Ramurile care se îngălbenesc și se ofilesc brusc indică Fusarium: pomul afectat se scoate, iar în același loc nu se mai plantează albizia.

Ramurile se rup din cauza lemnului fragil, la vânt, zăpadă sau gheață; taie părțile deteriorate. Eviți puieții nedoriți strângând păstăile și smulgând lăstarii.

Utilizare

Planta nu este comestibilă. Scoarța și florile sunt folosite în mod tradițional în medicina chineză, îndeosebi ca ajutor pentru starea de spirit. Este și o plantă prietenoasă cu polenizatorii.