Bujori

Bujorii cresc bine la soare plin sau la soare cu umbră ușoară. Pentru cea mai bună înflorire au nevoie de cel puțin 6 ore de soare pe zi. Sunt utili și pentru polenizatori.

Necesarul de apă este moderat. În perioadele secetoase udă din belșug, dar rar, și evită apa stagnantă la rădăcini.

Preferă un sol bogat, adânc și bine drenat, dar reavăn, de tip lutos și bogat în humus. Reacția ideală este neutră spre ușor alcalină.

Bujorii se plantează în septembrie sau octombrie. Rizomul se așază astfel încât mugurii să rămână la aproximativ 3-5 cm sub suprafața solului. O plantare prea adâncă împiedică înflorirea, deci merită verificată adâncimea.

Perioada de fertilizare este martie-aprilie, când planta intră în vegetație.

Bujorii erbacei se taie la nivelul solului toamna, în octombrie sau noiembrie. La bujorii arbustivi se îndepărtează ușor doar lemnul uscat.

Bujorii sunt complet rezistenți la ger și pot rămâne afară peste iarnă, chiar la temperaturi de aproximativ -35 °C. Au nevoie de frigul iernii pentru a înflori. Perioada de repaus este noiembrie-februarie.

Se înmulțesc prin diviziune, prin semințe sau prin altoire. Diviziunea se face în septembrie-octombrie, iar semănatul în septembrie.

Bujorii sunt buni ca flori tăiate, iar tăierea lor se face în mai și iunie. În China, au fost folosiți istoric pentru aromatizarea mâncărurilor, iar rădăcinile sunt folosite de multă vreme în medicina tradițională chineză.