Iris (stânjenel) în floare, cu petale căzute și erecte, în grădină

Foto: Jacek Pietruszewski, CC BY 4.0, iNaturalist

Foto: Valentin Moser, CC BY 4.0, iNaturalist

Foto: Jacek Pietruszewski, CC BY 4.0, iNaturalist

Foto: Carlos Martorell, CC BY 4.0, iNaturalist

Foto: Peter L Achuff, CC BY 4.0, iNaturalist

Foto: Carlos Martorell, CC BY 4.0, iNaturalist

Plante perene Bulbi

Iris

Iridaceae

Cunoscută și ca: stânjenel, stânjenei, irisul

Irisul, numit și stânjenel (la plural stânjenei), este o plantă perenă ușor de crescut, cu frunze în formă de sabie și flori mari, spectaculoase. Rezistă la ger în aer liber și înflorește în mai-iulie. Cu soare, un sol drenat și împărțirea periodică a tufelor, se dezvoltă bine an de an.

Lumină: Soare plină, Soare până la semiumbră
Udare: Moderate
Umiditate: Moderată
Temperatură: 10–25 °C, min. -25 °C
Dificultate: Ușor de cultivat
Înălțime: 0,1–1 m

Specii și soiuri

Iris germanica

Soare plină
Scăzute

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

SemănarePlantare în exteriorSchimbarea ghiveciuluiTăiereÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Descriere

Irisul (Iris) face parte din familia Iridaceae și este o plantă erbacee perenă, care atinge între 8 și 100 cm înălțime, în funcție de specie. Formează tufe din rizomi târâtori; la unele specii din zonele mai uscate, în loc de rizomi apar bulbi. Frunzele sunt lungi, plate, în formă de sabie sau de curea, se suprapun la bază formând un evantai și sunt verzi până la verde-albăstrui, cu nervuri paralele. Toamna capătă nuanțe galbene.

Floarea are șase părți: trei tepale căzute (petale externe), trei erecte și ramuri ale stilului asemănătoare petalelor. La unele specii petalele căzute sunt barbate. Culorile merg de la albastru, violet și galben până la alb, roz, portocaliu, roșu, brun și aproape negru, uneori în combinații. Genul crește natural în emisfera nordică temperată, în pajiști, deșerturi, munți, pe versanți și pe malurile pâraielor, în funcție de specie.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc potrivit

Majoritatea stânjenilor au nevoie de soare plin, deși unele specii de pădure suportă și umbra. Dacă o tufă înflorește puțin, cauza este adesea umbra sau aglomerarea; mutați-o într-un loc mai luminos. Florile sunt apreciate și de albine, pentru că forma lor le ghidează spre nectar și polen. Irisul se potrivește în grădini, în stâncării și, pentru speciile iubitoare de apă, la marginea bazinelor.

Udare și umiditate

Irisul barbat preferă umiditate moderată și veri mai degrabă uscate. Irișii japonezi și cei de apă au nevoie de sol mereu umed sau chiar ud. Udați ceva mai mult în mai-iunie, în perioada de creștere și înflorire. Cerințele privind umiditatea aerului sunt moderate.

Sol și împărțirea tufelor

Alegeți un sol de grădină bogat și bine drenat, de tip lutos, cu humus, cu pH între 6 și 8. Speciile de zone umede preferă un sol mlăștinos. Tufele aglomerate se împart și se replantează la 3-4 ani, după înflorire, în iulie-septembrie.

Fertilizare

Ajunge o fertilizare ușoară, cu îngrășământ sărac în azot, în martie-aprilie. Excesul de azot favorizează putrezirea.

Tăiere

După înflorire, tăiați tulpinile florale trecute. Frunzele uscate se taie abia după ce s-au zvântat complet. Lucrările de tăiere se fac în iulie, august și octombrie.

Plantare

Rizomii se plantează în iulie-septembrie, la nivelul solului sau chiar sub nivelul lui. Speciile cu bulbi se plantează mai adânc.

Iernare

Irisul este rezistent la ger și iernează afară. Toamna curățați frunzele moarte. Perioada de repaus este noiembrie-februarie.

Înmulțire

Cea mai simplă metodă este împărțirea rizomilor, în iulie-septembrie. Se poate înmulți și din semințe, semănate în septembrie-octombrie.

Probleme frecvente

Rizomi moi, cu miros neplăcut: putregai bacterian, din sol prea ud sau plantare prea adâncă. Tăiați partea putrezită, îmbunătățiți drenajul și lăsați partea de sus a rizomului descoperită.

Puține flori: tufă aglomerată sau umbră. Împărțiți tufa și oferiți-i mai mult soare.

Pete brune pe frunze: boală fungică (pătarea frunzelor). Îndepărtați frunzele afectate și curățați resturile vegetale.

Alte boli posibile sunt rugina și virusul mozaicului.

Flori tăiate

Irisul este potrivit pentru buchete. Se taie în mai-iunie.