Melisa

Melisa crește bine la soare plin sau la semiumbră. Dacă vara este foarte cald, planta se simte mai bine cu puțină umbră după-amiaza. Frunzele arse și palide indică de obicei soare puternic de după-amiază sau lipsa apei; umbra și udarea rezolvă problema.

Fiind rezistentă la ger, poate sta afară tot anul. Se potrivește în straturi cu plante aromatice, în grădini pentru polenizatori, ca acoperitoare de sol, în ghivece și pe balcon.

Melisa se descurcă pe sol de la umed până la mai uscat, bine drenat, și, odată înrădăcinată, suportă moderat seceta. În ghiveci, solul se ține uniform umed. În lunile iunie, iulie și august planta are nevoie de mai multă apă.

Crește în aproape orice sol bine drenat, chiar sărac: lutos, argilos, nisipos sau bogat în humus. Dă cel mai mult frunziș pe sol bogat și umed. pH-ul potrivit este între 6,0 și 8,0.

Plantele din ghiveci se rempotează în martie sau aprilie.

Fertilizarea se face în aprilie, la începutul sezonului de creștere. Pe sol sărac planta crește oricum, dar pe sol bogat dă mai mult frunziș.

Tulpinile florale și tulpinile vechi se taie pentru a stimula frunzișul proaspăt. Tăierile se fac în martie, iulie și august. O plantă netăiată devine neîngrijită, cu lăstari lungi și golași, cu aspect de buruiană.

Înlăturarea florilor înainte să se coacă semințele limitează și autosemănarea.

Melisa se seamănă în interior în martie–aprilie, iar în aer liber în aprilie–mai. Răsadurile se plantează la locul definitiv în mai–iunie.

Planta se înmulțește singură prin semințe și prin rizomi și s-a naturalizat în unele locuri. Cel mai bine se cultivă într-un ghiveci sau într-un strat delimitat. Recoltarea regulată a frunzelor ajută la menținerea ei compactă.

Melisa este rezistentă la ger. Tulpinile se usucă iarna, iar primăvara planta pornește din nou. Perioada de repaus durează din noiembrie până în februarie.

Se poate înmulți prin semințe, prin divizarea tufei sau prin butași de tulpină. Perioadele potrivite sunt aprilie–mai și septembrie.

Dăunătorii care pot apărea sunt afidele și păianjenii roșii.

Planta se răspândește agresiv din cauza semințelor căzute și a rizomilor: cultivă-o în ghiveci și îndepărtează florile ofilite. Lăstarii lungi și neîngrijiți apar când planta nu este tăiată; taie tulpinile florale și pe cele vechi. Frunzele arse și palide arată soare puternic după-amiaza sau secetă.

Frunzele și florile sunt comestibile. Se recoltează din mai până în septembrie. Frunzele aromatizează ceaiul, supele, salatele, preparatele din pește, pesto-ul și înghețata.

În mod tradițional, melisa este folosită pentru anxietate, răceli și mușcături de insecte. Planta atrage puternic albinele și alți polenizatori și este ocolită de cerbi.