Mac de câmp
Papaver rhoeas · Papaveraceae
Cunoscută și ca: mac roșu, macul de câmp
Macul de câmp (Papaver rhoeas), numit și mac roșu, este o plantă anuală ușor de cultivat, cu flori roșii de o zi. Se seamănă direct la locul definitiv, în plin soare, într-un sol bine drenat. Se înmulțește singur prin semințe.
- Lumină
- Soare plină
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 10–24 °C, min. -15 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 30–70 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată macul de câmp
Macul de câmp (mac roșu, Papaver rhoeas) face parte din familia Papaveraceae. Este o plantă ierboasă anuală, erectă, uneori ramificată, înaltă de 30–70 cm, cu tulpini florale lungi și păroase. Frunzele sunt verzi, păroase, grosier dințate și neregulat lobate, de până la 15 cm lungime.
Florile, în formă de cupă, au 5–10 cm în diametru și patru petale încrețite. De obicei sunt roșu aprins, cu o pată neagră la bază, dar există și variante albe, roz, violet sau portocalii. Fiecare floare durează o singură zi. După înflorire se formează o capsulă fără peri, plină de semințe negre, mărunte.
Specia provine din Africa de Nord, Europa și Asia de vest. În natură crește pe soluri răscolite, în lanuri, pe marginea drumurilor și pe terenuri virane. Are caracter buruienos: poate ieși din grădină și lasă în sol o rezervă de semințe care rămâne viabilă mult timp.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Macul de câmp are nevoie de soare plin. În verile foarte calde îi prprinde bine o umbră ușoară după-amiaza.
Se potrivește în straturi cu flori de câmp, în grădini de stâncărie și în plantări pentru polenizatori. Florile se pot folosi și la buchete.
Udarea
Udă puțin. Solul prea umed poate duce la putrezirea rădăcinilor, deci evită stagnarea apei.
Solul
Preferă un sol fertil și bine drenat, lutos sau nisipos, cu reacție neutră spre alcalină (pH de aproximativ 6,5–8,0). Drenajul bun contează mai mult decât bogăția solului.
Semănat
Semințele se seamănă în martie–aprilie sau în septembrie–octombrie. Se așază la suprafața unui sol bine tasat, fără a fi îngropate: semințele acoperite prea adânc germinează slab.
Nu repica plantele, pentru că macul nu suportă deranjarea rădăcinilor. Seamănă-l direct acolo unde vrei să crească.
Tăiere și îndepărtarea florilor trecute
Dacă îndepărtezi florile trecute, înflorirea se prelungește. Dacă lași capsulele pe plantă, macul se seamănă singur.
Macul având caracter buruienos, taie capsulele înainte să se deschidă dacă nu vrei să se răspândească.
Iarna
Fiind o plantă anuală, macul supraviețuiește iarna sub formă de semințe, iar plantele semănate toamna pot ierna. Limita de supraviețuire a plantelor este de aproximativ -15 °C, iar iernile obișnuite pot coborî până la -20 °C. În iernile geroase nu te baza deci doar pe plantele de toamnă: semințele rămase în sol sau o nouă semănare în martie–aprilie asigură florile de anul următor.
Înmulțire
Macul se înmulțește doar prin semințe, semănate în martie–aprilie sau în septembrie–octombrie. Semințele se pot recolta în august–septembrie, din capsulele coapte.
Probleme frecvente
Putrezirea rădăcinilor apare pe sol ud. Îmbunătățește drenajul și udă mai rar.
O pulbere albă pe frunze indică făinare. Asigură mai multă circulație a aerului și evită udarea frunzelor. Printre bolile posibile se numără și mucegaiul cenușiu (botrytis).
Germinarea slabă vine de obicei de la semințe îngropate prea adânc. Seamănă-le la suprafață.
Recoltare și utilizări
Macul înflorește în mai–august, iar semințele se recoltează în august–septembrie. Semințele negre se consumă crude sau în pâine și produse de patiserie, iar petalele dau un colorant roșu.
În mod tradițional, siropul din petale a fost folosit pentru somn, iar planta, împotriva durerilor și a gutei.





































































































