Mac californian
Eschscholzia californica · Papaveraceae
Cunoscută și ca: eschscholzia, mac de California
Macul californian, numit și eschscholzia sau mac de California, este o plantă anuală cu creștere rapidă, care înflorește îndelung în locuri însorite și pe sol sărac. Se descurcă bine cu puțină apă și aproape fără îngrijire. Se înmulțește singur din semințe, așa că merită să afli de la început cum îl ții sub control.
- Lumină
- Soare plină
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 12–25 °C, min. -14 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 15–40 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată macul californian
Eschscholzia californica face parte din familia Papaveraceae și provine din vestul Americii de Nord, din Washington și Oregon, prin California, până în Nevada, Arizona, New Mexico, Texas și nordul Mexicului. În natură crește pe albii uscate, pe câmpii și pe pante, în pajiști, printre arbuști de sagebrush și în păduri rare de ienupăr și pin pinyon.
Formează o tufă bombată, în formă de pernă, cu tulpini ramificate lax. Frunzele sunt fin divizate, asemănătoare cu cele de ferigă, verde-albăstrui sau argintii, în mare parte grupate la bază, pe tulpini lungi. Florile sunt solitare, în formă de cupă, mătăsoase, de 5–8 cm în diametru, cu patru petale. Se închid noaptea și pe vreme noroasă. Culorile sunt portocaliu, galben, roșu, roz sau alb. După înflorire apare o capsulă subțire, de 3–9 cm, care se deschide și eliberează multe semințe negre, mărunte.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Are nevoie de soare deplin și nu crește la umbră. Este potrivit pentru grădini de stâncărie și pentru locuri însorite din grădină. Înflorește din mai până în septembrie. Florile deschise la culoare atrag albinele și alți polenizatori.
Udarea
Udă puțin. Planta se mulțumește cu puțină apă, iar excesul favorizează putrezirea.
Solul
Alege un sol sărac, bine drenat, nisipos, lutos sau pietros. Valoarea pH-ului potrivită este, de regulă, între 6 și 8,5. Pe soluri bogate planta face multe frunze și mai puține flori.
Fertilizarea
Nu este nevoie de îngrășământ. Planta preferă solul sărac.
Îndepărtarea florilor trecute
Scoate regulat florile trecute, ca să prelungești înflorirea. Lasă câteva capsule să se coacă dacă vrei ca planta să se semene singură. Perioada indicată pentru această lucrare este iunie–iulie.
Semănat și plantare
Seamănă direct în locul definitiv, deoarece planta nu suportă bine deranjarea rădăcinilor. Semănatul se face în martie, aprilie, mai sau septembrie. Dacă începi în casă, în martie, mută răsadurile afară în aprilie–mai, având grijă de rădăcini.
Iarna
Planta rezistă cel mult până la aproximativ -14 °C, iar iernile tipice de la noi coboară spre -20 °C. De aceea nu supraviețuiește iarna în aer liber și se cultivă ca plantă anuală. Repausul vegetativ cade în noiembrie–februarie. Doar în zonele cu ierni blânde poate trăi ca plantă perenă de scurtă durată.
Înmulțirea
Se înmulțește prin semințe, în martie–mai.
Probleme frecvente
Dacă face puține flori, cauza este de obicei umbra sau solul prea bogat. Mută-l sau seamănă-l într-un loc însorit, pe sol sărac.
Dacă apar plante nedorite, cauza este automultiplicarea abundentă prin semințe. Scoate florile înainte să se deschidă capsulele. Planta se seamănă ușor singură și poate deveni invazivă în afara arealului ei natural.
Utilizări
Frunzele servesc ca garnitură sau aliment, iar semințele se folosesc în bucătărie. În fitoterapia populară indigenă planta a fost folosită tradițional, iar petalele sub formă de sirop sau infuzie. Nu există dovezi clinice pentru eficacitatea în afecțiuni psihice.





































































































