Phoenix canariensis
Arecaceae
Cunoscută și ca: palmier de Canare, palmier phoenix canariensis, finic de Canare
Palmierul de Canare, numit și finic de Canare sau Phoenix canariensis, este un palmier mare, cu trunchi gros și coroană deasă de frunze arcuite. În clima noastră, cu ierni geroase, se cultivă la ghiveci, pe balcon sau în interior, și se ține la adăpost în sezonul rece. Crește lent și nu este greu de îngrijit.
- Lumină
- Soare plină
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 15–30 °C, min. -10 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 10–20 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată palmierul de Canare
Phoenix canariensis face parte din familia Arecaceae și este originar din Insulele Canare. Este un palmier solitar, veșnic verde, cu trunchi columnar și coroană rotunjită. Frunzele sunt pinate, verzi, de 4-6 m lungime, cu 80-100 de foliole rigide și înguste pe fiecare parte. La baza pețiolului se află spini ascuțiți.
În natură, un exemplar matur se întinde pe 6-12 m în lățime. Pe un balcon crește mult mai încet și are nevoie de loc pentru coroană. Florile, crem spre galben pal, apar în aprilie și mai, în panicule pendente de 1-1,2 m, pe exemplare separate, masculine și feminine. Fructele sunt drupe ovale, galbene spre portocalii, de circa 2 cm. În regiunile calde, specia s-a naturalizat și este uneori invazivă.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Are nevoie de soare direct. Exemplarele tinere, ținute la ghiveci, trebuie puse în cel mai luminos loc pe care îl aveți. Vara, balconul însorit este alegerea potrivită. Pentru iarnă, planta trebuie mutată la adăpost, mai ales cât este tânără.
Udare și umiditate
Cât timp planta se instalează, udați-o regulat. Exemplarele mature suportă bine seceta. De cea mai multă apă are nevoie în iunie, iulie și august. În perioada de repaus, în ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie, udați mai rar. Umiditatea scăzută a aerului nu o deranjează.
Sol și repotare
Palmierul de Canare se adaptează la multe tipuri de sol, cu condiția să fie bine drenate. La ghiveci folosiți un amestec pe bază de pământ de țelină (lut), cu pietriș sau nisip grosier adăugat pentru drenaj. Cel mai bun moment pentru repotare este aprilie-mai. Rădăcinile sunt fibroase și pornesc de la baza trunchiului.
Fertilizare
Fertilizați în sezonul de creștere, din mai până în august. În lunile de repaus nu este nevoie de îngrășământ.
Tăiere
Se îndepărtează doar frunzele inferioare uscate, de obicei în mai-iunie. Purtați ochelari și mănuși de protecție, pentru că spinii sunt ascuțiți. Dezinfectați uneltele între doi palmieri, ca să limitați răspândirea fuzariozei.
Iernarea
Planta rezistă la temperaturi de până la -10 °C, dar iernile din Europa Centrală coboară în mod obișnuit până la -20 °C. De aceea nu rămâne afară peste iarnă. Protecția împotriva înghețului este necesară în octombrie-martie. Frunzele se pot deteriora sub aproximativ -10 °C. Exemplarele tinere se protejează, iar coroana se poate înveli. Iarna este perioada de repaus: ianuarie-februarie și noiembrie-decembrie.
Înmulțire
Palmierul de Canare se înmulțește din semințe. Se seamănă în martie-aprilie, iar în interior se poate începe încă din februarie-martie. Creșterea este lentă.
Boli și dăunători
Printre dăunători se numără gărgărița roșie a palmierului, gărgărița sud-americană a palmierului și păduchii cu scut. Bolile mai frecvente sunt fuzarioza și putregaiul mugurelui.
O coroană care se lasă și se brunifică poate indica larve de gărgăriță: controlați coroana, tratați din timp sau eliminați palmierul infestat. Dacă frunzele mor doar pe o parte, cauza poate fi fuzarioza: dezinfectați uneltele și îndepărtați exemplarul afectat.
Fructe și utilizări
Fructele sunt comestibile, dar pulpa nu are un gust prea bun. În La Gomera, seva se fierbe până devine sirop de palmier. Păsările cântătoare sunt atrase de palmier și de fructele lui.
Siguranță
Sigur pentru pisici și câini- Pisici
- Netoxică
- Câini
- Netoxică
- Cai
- Netoxică
Palmierul de Canare este netoxic pentru pisici, câini, cai și oameni. Aceasta este doar o informare, nu un sfat veterinar sau medical; în caz de dubiu, întrebați medicul veterinar sau medicul de familie.
Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox





































































































