Palmier pitic
Chamaerops humilis · Arecaceae
Cunoscută și ca: palmierul mediteranean, palmier chamaerops
Palmierul pitic (Chamaerops humilis), cunoscut și ca palmierul mediteranean sau palmier chamaerops, este un palmier tufos, cu frunze în evantai, de culoare verde-albăstruie până la argintie. În clima noastră, cu ierni geroase, se cultivă în ghiveci, pe balcon sau în casă, iar iarna se ține la adăpost de îngheț. Rezistă bine la secetă și nu cere multă îngrijire.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 15–30 °C, min. -12 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 2–5 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată palmierul pitic
Chamaerops humilis face parte din familia Arecaceae și crește în zona vestică a Mediteranei: sudul Portugaliei și al Spaniei, Insulele Baleare, sudul Franței, Italia (inclusiv Sicilia și Sardinia), Malta și Africa de Nord, din Maroc până în Libia. Crește în mod natural în tufărișuri uscate, pe pante stâncoase și în zone de coastă.
Este un palmier cu mai multe tulpini, care formează tufe rotunjite și dese. Rizomul subteran scoate lăstari noi, iar planta își formează singură tufa. Dacă îți dorești un singur trunchi, poți îndepărta lăstarii. Crește lent și ajunge la 2-5 m înălțime și la 1,8-4 m lățime, deci o tufă matură are nevoie de loc.
Frunzele sunt rigide, palmate, de până la circa 1,5 m, cu 10-20 de segmente adânc divizate, așezate pe pețioli lungi cu spini ascuțiți. Primăvara apar flori mici, galbene, în ciorchini scurți și deși, ascunse parțial printre frunze; planta este de regulă dioică. Toamna se pot forma fructe de tip bacă, de 1-3 cm, verzi la început, apoi galbene, portocalii, roșii sau brune, cu o singură sămânță tare.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Palmierul pitic are nevoie de soare puternic ca să-și păstreze forma compactă. Suportă și semiumbra, dar într-o umbră prea deasă crește rărit și își pierde aspectul îngrijit. Pe balcon, alege locul cel mai luminos; în casă, pune-l lângă o fereastră foarte luminoasă.
Temperaturile optime sunt de aproximativ 15-30 °C. Planta suportă cel mult aproximativ -12 °C, iar la noi iernile coboară de obicei mult sub această limită, așa că nu poate rămâne iarna în aer liber.
Udare și umiditate
Este o plantă tolerantă la secetă. După înrădăcinare se udă rar, iar până se instalează, moderat. Cel mai mare pericol este apa stagnantă, care duce la putrezirea rădăcinilor. Lasă pământul să se zvânte între udări și golește mereu farfuria de sub ghiveci.
În iunie-august, când e cald, planta are nevoie de ceva mai multă apă. În lunile de repaus (noiembrie-februarie) udă foarte puțin. Aerul uscat nu o deranjează.
Sol și rempotare
Orice sol bine drenat este potrivit, cu pH între 6,0 și 8,0. În ghiveci folosește un amestec poros, căruia îi adaugi nisip sau perlit.
Rempotează la 2-3 ani, în aprilie-mai, într-un ghiveci adânc și greu, care nu se răstoarnă ușor. Manipulează rădăcinile cu grijă.
Fertilizare
Folosește un îngrășământ cu eliberare lentă pentru palmieri, primăvara și la începutul verii. Perioada potrivită este aprilie-iulie. În restul anului nu e nevoie să fertilizezi.
Tăiere
Taie doar frunzele uscate. Dacă vrei un singur trunchi, îndepărtează și lăstarii de la bază. Perioada potrivită este aprilie-mai. Poartă mănuși, pentru că pețiolii au spini ascuțiți.
Plantare și amplasare
Planta preferă soarele și un sol bine drenat și are nevoie de spațiu, fiindcă formează tufe. Ghiveciul poate ieși afară în mai-iunie, după ce trece pericolul de îngheț. Se potrivește bine în ghivece mari, pe balcon sau, vara, în grădini de stâncărie.
Iernarea
Exemplarele din ghiveci se țin peste iarnă într-un loc luminos, răcoros și ferit de îngheț. Protecția față de îngheț este necesară în ianuarie-martie și în octombrie-decembrie. În ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie planta se odihnește, deci udarea și fertilizarea se opresc sau se reduc la minimum.
Înmulțire
Palmierul pitic se înmulțește prin semințe, prin divizare sau prin lăstari bazali. Semănatul se face în martie-aprilie, iar în casă, în februarie-martie. Divizarea și separarea lăstarilor se fac în aprilie-mai.
Probleme frecvente
Baza care putrezește sau frunzele care îngălbenesc indică de obicei exces de apă sau drenaj slab. Redu udările și îmbunătățește drenajul. Pot apărea putrezirea rădăcinilor și a tulpinii.
Creșterea alungită și lăsată arată lipsă de lumină; mută planta într-un loc mai însorit.
Frunzele lipicioase sau pânza fină pot indica cochenile sau acarieni, mai ales în interior. Șterge frunzele și tratează cu săpun insecticid. Mai pot apărea păduchi lânoși.




































































































