Azalee

Rhododendron · Ericaceae

Cunoscută și ca: rododendron, rododendroni

Azaleele, numite și rododendroni, sunt arbuști înfloriți primăvara, cu flori în ciorchini la vârful lăstarilor. Cresc lent, iar dacă le ții în sol acid, într-o semiumbră adăpostită, rezistă bine iernilor cu îngheț. Ghidul de mai jos cuprinde ce le trebuie ca să înflorească an de an.

Lumină: Semiumbră, Umbră
Udare: Moderate
Umiditate: Moderată
Temperatură: 10–25 °C, min. -25 °C
Dificultate: Dificultate medie
Înălțime: 0,3–5 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

Semănare în interiorSemănarePlantare în exteriorSchimbarea ghiveciuluiTăiereÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorireProtecție împotriva înghețuluiPerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată azaleele și rododendronii

Genul Rhododendron (familia Ericaceae) cuprinde arbuști pereni, rotunjiți și deși, rareori arbori mici. Între specii există diferențe mari. Provin mai ales din Asia de Est și din Himalaya, cu mai puține specii în Europa, America de Nord, Asia de Sud-Est și Australasia. În natură cresc în păduri, pe versanți montani și în subarboret, pe soluri umede și acide.

Frunzele sunt simple, grupate spre vârful lăstarilor. La rododendronii cu frunze persistente sunt coriacee și lucioase, iar azaleele au frunze mai subțiri și păroase, uneori caduce. Florile în formă de clopot, pâlnie sau tub apar primăvara, în roz, roșu, alb, mov, galben sau portocaliu. Azaleele au 5 stamine, rododendronii de obicei 10. Fructul este o capsulă uscată, brună, de aproximativ 1,5 cm, care eliberează în toamnă semințe foarte mici.

Florile atrag polenizatorii. Rhododendron ponticum este o specie invazivă în Insulele Britanice și în părți din Europa de Vest.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc potrivit

Preferă lumina filtrată, în semiumbră sau umbră. Soarele puternic de după-amiază arde frunzele, iar frunzele arse sunt semnul că planta trebuie mutată într-un loc cu umbră ușoară. Alege un loc adăpostit.

Udare

Solul trebuie ținut uniform umed, dar niciodată îmbibat cu apă. Toleranța la secetă este scăzută. În iunie, iulie și august planta are nevoie de mai multă apă. Dacă apa de la robinet este dură, folosește apă de ploaie.

Sol și rempotare

Are nevoie de sol acid (pH aproximativ 4,5–6,0), bogat în humus și bine drenat, dar care păstrează umezeala. Rădăcinile sunt superficiale și fibroase și nu suportă tasarea și drenajul slab. Pe solul argilos adaugă materie organică.

La plantele în ghiveci, rempotarea se face în iunie.

Plantare

Momentele potrivite sunt aprilie, mai, septembrie și octombrie. Plantează balotul de rădăcini puțin deasupra nivelului solului, într-un loc adăpostit și în semiumbră. Plantarea mai înaltă ajută și la evitarea putrezirii rădăcinilor.

Fertilizare

Hrănește ușor în martie și aprilie, cu un îngrășământ pentru plante acidofile (ericacee). Nu exagera cu doza.

Tăiere

Taie ușor după înflorire, dacă este nevoie, în iunie–iulie. Îndepărtează florile trecute.

Iarna

Planta rezistă în aer liber până la aproximativ -25 °C, iar iernile obișnuite de la noi coboară până spre -20 °C. Ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie sunt luni de repaus, în care merită să o protejezi de îngheț.

Înmulțire

Se poate înmulți prin butași, marcotaj, marcotaj aerian sau din semințe. Butașii și marcotele se fac în iunie–august. Semănatul se face în februarie–martie, în interior.

Probleme frecvente

Frunze îngălbenite cu nervuri verzi: cloroză feriprivă, din cauza pH-ului prea ridicat al solului. Acidifică solul și folosește fier chelat.

Ofilire și putrezirea rădăcinilor: drenaj slab sau exces de apă. Îmbunătățește drenajul și plantează mai sus.

Muguri bruni care nu se deschid: ciuperca ce provoacă uscarea mugurilor, răspândită de cicade. Îndepărtează mugurii afectați și combate cicadele.

Frunze arse: prea mult soare după-amiaza. Mută planta la umbră filtrată.

Printre bolile posibile se numără și uscarea lăstarilor cauzată de ciuperci și pătarea frunzelor.