Arbust de afin (Vaccinium) cu fructe albastre

Foto: aarongunnar, CC BY 4.0, iNaturalist

Foto: Thomas Gyselinck, CC BY 4.0, iNaturalist

Foto: Kieran Hanrahan, CC BY 4.0, iNaturalist

Foto: Thomas Gyselinck, CC BY 4.0, iNaturalist

Foto: Bernardino Villa B., CC BY 4.0, iNaturalist

Foto: Bernardino Villa B., CC BY 4.0, iNaturalist

Arbuști fructiferi Arbuști

Afin

Vaccinium · Ericaceae

Cunoscută și ca: afini

Afinul (numit și vaccinium) este un arbust peren din genul Vaccinium, familia Ericaceae. Este rezistent la îngheț și poate ierna în aer liber în climatul nostru. Cere un sol acid, bogat în humus, iar rodul se coace în a doua jumătate a verii.

Lumină: Soare plină, Soare până la semiumbră
Udare: Moderate
Umiditate: Moderată
Temperatură: 10–25 °C, min. -25 °C
Dificultate: Dificultate medie
Înălțime: 0,2–2 m

Specii și soiuri

Afine

Vaccinium myrtillus

Semiumbră
Moderate

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

Plantare în exteriorSchimbarea ghiveciuluiTăiereÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată afinul

Genul Vaccinium cuprinde aproximativ 450 de specii, răspândite mai ales în regiunile mai răcoroase din emisfera nordică. Se întâlnesc și în munții tropicali, de exemplu în Asia de Sud-Est, Madagascar, Hawaii și Anzi. Habitatul natural cuprinde ericării, mlaștini și păduri acide, pe soluri acide.

Plantele variază de la forme târâtoare sau pitice, de aproximativ 15 cm, până la arbuști de 1-2 m, cu tulpini lemnoase. Se extind adesea prin rizomi. Frunzele sunt simple, alterne, eliptice până la ovate, cu marginea întreagă, adesea verzi-albăstrui deasupra și mai pale dedesubt. Toamna se colorează în roșu, portocaliu, galben sau bronz.

Primăvara, în aprilie și mai, apar flori mici în formă de urnă sau clopoțel, albe până la roz, grupate în raceme. Fructul este o boabă rotundă, cu o coroniță de 4-5 lobi la capăt. Se coace trecând de la verde la roz-roșcat, apoi la albastru (sau roșu), cu pruină cerosă.

Cultivare și îngrijire

Udarea

Solul trebuie să rămână umed, dar bine drenat. Rădăcinile sunt superficiale și fine, așa că uscarea îndelungată nu le priește. Udă mai des în iunie, iulie și august.

Sol și replantare

Afinul cere sol acid, bogat în humus, cu pH între 4 și 5,5. Pentru ghivece amestecă pământul cu compost pentru plante acidofile, fără turbă, sau cu scoarță de pin.

Replantarea în ghiveci se face în martie sau aprilie. Rădăcinile fibroase trăiesc în simbioză cu ciuperci micorizante.

Fertilizarea

Perioada de fertilizare este aprilie-mai, odată cu pornirea în vegetație și cu înflorirea.

Tăierea

Tăierea se face în februarie sau martie.

Plantarea

Poți planta în martie, aprilie sau octombrie. Alege un loc cu sol acid, umed și bine drenat. Dacă pământul din grădină nu are aciditatea potrivită, folosește compost pentru plante acidofile.

Iernarea

Afinul este rezistent la îngheț și poate rămâne afară. Limita de supraviețuire este de aproximativ -25 °C, iar iernile obișnuite coboară spre -20 °C, deci marja nu este mare. Perioada de repaus durează în ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie.

Înmulțirea

Perioadele potrivite pentru înmulțire sunt iunie, iulie și noiembrie.

Probleme frecvente

Frunzele galbene arată de obicei că solul nu este suficient de acid. Scade pH-ul cu compost pentru plante acidofile sau cu sulf.

Păsările fură fructele; acoperă arbuștii cu plasă. Pot apărea și afide, iar dintre boli poate apărea făinarea.

Recoltare și utilizare

Fructele se recoltează în iulie, august și septembrie. Se consumă proaspete, uscate, gătite, ca suc sau în preparate conservate. Din acest gen fac parte, printre altele, afinele, merișoarele (cranberry) și alte fructe de pădure. Boabele hrănesc păsări și mamifere, iar florile sunt polenizate de albine, care le fac să vibreze. Planta este prietenoasă cu polenizatorii și găzduiește larve de fluturi și molii.