Corn

Cornus mas · Cornaceae

Cunoscută și ca: cornuri, corn comestibil

Cornul (Cornus mas), cunoscut și ca corn comestibil, înflorește în februarie-martie, pe ramurile încă goale, și dă fructe roșii, acrișoare, la sfârșitul verii. Este un arbust ușor de crescut, rezistent la ger și potrivit și ca gard viu.

Lumină: Soare plină, Semiumbră
Udare: Moderate
Umiditate: Moderată
Temperatură: 10–25 °C, min. -33 °C
Dificultate: Ușor de cultivat
Înălțime: 5–12 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

SemănarePlantare în exteriorTăiereÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată cornul

Cornul face parte din familia Cornaceae și crește natural în sudul și centrul Europei, în Caucaz și în sud-vestul Asiei, din Franța și Germania până în Ucraina și Turcia, iar spre sud până în Balcani, Italia și Liban-Siria.

Este un arbust des, rotunjit până la oval, adesea cu mai multe tulpini, sau un pom mic. Ajunge la 5-12 m înălțime și, de obicei, la 4-6 m în lățime. Crește lent și scoate drajoni. Frunzele sunt opuse, lucioase, verde închis, ovale până la eliptice, de aproximativ 4-10 cm, cu marginea întreagă. Toamna se colorează în galben și violet, iar uneori rămân parțial verzi.

Florile mici, galbene, cu patru petale, sunt grupate câte 10-25 și se deschid în februarie și martie. Fructele sunt drupe roșii, în formă de măslină, de circa 2 cm, cu un singur sâmbure. Există și forme cu fructe galbene.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc potrivit

Cornul poate sta la soare sau la semiumbră. Înflorește și rodește de obicei cel mai bine la soare, dar suportă și semiumbra. Având în vedere dimensiunile la maturitate, alege un loc cu mult spațiu. Florile timpurii sunt o sursă de hrană pentru albine.

Udare

Cornul preferă un sol umed, dar bine drenat. Exemplarele bine înrădăcinate suportă o secetă moderată, însă toleranța la secetă este redusă, deci nu le lăsa să se usuce complet.

Calendarul indică udare mai abundentă în iulie și august, când fructele se coc.

Solul

Planta se adaptează la majoritatea solurilor: lutoase, argiloase, nisipoase sau bogate în humus. Se simte bine pe sol umed și fertil, chiar și calcaros. Intervalul de pH este de aproximativ 6-8,5, deci și solurile alcaline sunt acceptate. Important este ca apa să nu stagneze.

Fertilizare

Fertilizează în martie și aprilie, la reluarea creșterii. Un sol bogat în humus este, în general, de ajuns pentru un arbust nepretențios ca acesta.

Tăiere

Cornul are nevoie de puțină tăiere. Îndepărtează cât mai repede drajonii și subțiază coroana după înflorire, în aprilie-mai. Tolerează și tunderea ca gard viu.

Plantare

Plantează în martie-aprilie sau în octombrie-noiembrie, la soare sau la semiumbră. Lasă 3,5-7 m spațiu în jurul fiecărui exemplar; pentru un gard viu, distanța între plante este de circa 4 m.

Creșterea este lentă, așa că nu te aștepta la un gard des în primii ani.

Iarna

Cornul este complet rezistent la ger. Poate supraviețui până la aproximativ -33 °C, iar iernile obișnuite de -20 °C nu îi creează probleme. Nu necesită protecție. Perioada de repaus este în noiembrie, decembrie și ianuarie.

Înmulțire

Cornul se poate înmulți prin butași, altoire, semințe sau marcotaj. Calendarul indică înmulțirea în iunie, iulie și noiembrie, iar semănatul în octombrie.

Recoltare și folosire

Fructele se recoltează în august și septembrie. Fructele coapte au gust acrișor, asemănător cu cel de merișor și vișină, și se folosesc la dulceață, compot, băuturi, murături și lichioruri. Fructele necoapte sunt astringente.

Fructele și frunzele au utilizări medicinale tradiționale în sud-vestul și centrul Asiei, iar fructele se folosesc și în medicina chineză.

Fructele sunt mâncate de păsări cântătoare și de mamifere mici, iar florile hrănesc albinele.