Soc

Sambucus · Viburnaceae

Cunoscută și ca: soc negru

Socul (Sambucus), numit și soc negru, este un arbust foios cu creștere rapidă, care face drajoni. Rezistă la ger, nu e pretențios și se potrivește ca arbust fructifer sau ca gard viu. Înflorește în mai–iunie, cu flori albe, parfumate.

Lumină: Soare plină, Soare până la semiumbră
Udare: Moderate
Umiditate: Moderată
Temperatură: 10–25 °C, min. -30 °C
Dificultate: Ușor de cultivat
Înălțime: 3–10 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

SemănarePlantare în exteriorTăiereÎnmulțireFertilizareÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată socul

Sambucus face parte din familia Viburnaceae și crește ca arbust sau arbore mic, de obicei între 3 și 10 m înălțime. Creșterea este rapidă, iar plantele formează drajoni. În grădină se întâlnesc mai multe specii, printre care Sambucus nigra, Sambucus racemosa și Sambucus ebulus.

Frunzele sunt opuse, compuse penat, cu 5–9 foliole dințate, lungi de 5–30 cm, și au un miros puternic când sunt strivite. Florile mici, albe până la crem, stau în inflorescențe mari și plate la sfârșitul primăverii sau începutul verii și sunt parfumate. Fructele sunt boabe mici, care se coc negre, albastru-negricioase sau roșii, rar galbene ori albe.

În natură socul crește pe la marginea pădurilor, prin garduri vii și pe terenuri bogate în azot de lângă gospodării. Este o plantă ușor de crescut.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc

Are nevoie de suficientă lumină și crește bine la soare sau la semiumbră. Fiindcă crește repede și ajunge înalt, alege un loc în care are spațiu să se dezvolte, la margine de grădină sau în linia unui gard viu.

Udare

Cere umiditate moderată. Solul ar trebui să rămână reavăn, dar bine drenat, fără apă stătută la rădăcini.

Solul

Nu este pretențios la tipul de sol sau la pH. Se dezvoltă cel mai bine într-un sol bogat în substanțe nutritive, de tip universal, lutos sau bogat în humus.

Fertilizare

Fertilizează în martie–aprilie, la pornirea în vegetație, ținând cont că planta preferă un sol bogat în nutrienți.

Tăiere

Taie viguros lăstarii bătrâni la sfârșitul iernii, în februarie–martie. Tăierea reface creșterea și favorizează inflorescențe mari și mai multe fructe.

Plantare

Perioadele potrivite pentru plantare sunt martie, octombrie și noiembrie. Pentru gard viu, ține cont de creșterea rapidă și de drajonii care apar din rădăcină.

Iernarea

Socul este rezistent la ger și nu are nevoie de protecție. Perioada de repaus este din noiembrie până în februarie.

Înmulțire

Se poate înmulți prin butași, prin semințe sau prin marcotaj. Semănatul se face în octombrie, iar înmulțirea vegetativă se face de obicei în ianuarie–februarie sau în noiembrie–decembrie.

Recoltare și utilizare

Calendarul de recoltare include iunie, august și septembrie: florile vin primele, fructele mai târziu. Boabele se consumă doar fierte și se folosesc pentru sirop, gem și vin. Florile se folosesc pentru sirop și ceai.

Tradițional, fructele, florile și frunzele au fost folosite în remedii populare.

Fructele hrănesc păsările și mamiferele, iar frunzișul găzduiește larvele multor molii. Florile atrag polenizatori.