Lumânărică
Verbascum · Scrophulariaceae
Cunoscută și ca: coada-vacii
Lumânărica, numită și verbascum sau coada-vacii, face o rozetă mare de frunze lânoase, apoi o tulpină înaltă cu flori pe toată vara. Este ușor de cultivat și rezistă bine la secetă, dar cere soare și un sol cu drenaj excelent.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 12–25 °C, min. -20 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 0,5–3 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată lumânărica
Lumânărica (Verbascum) este un gen de plante ierboase originare din Europa, Africa și Asia, cu cea mai mare diversitate de specii în regiunea mediteraneană. De obicei este bienală: în primul an formează o rozetă de frunze mari, adesea dens păroase și lânoase, gri, argintii sau verzi, care poate ajunge la circa 60 cm în diametru. Unele specii au frunze fără peri.
În al doilea an se ridică o tulpină florală dreaptă, cu înălțimi între 50 și 300 cm, în funcție de specie. Florile în formă de farfurioară, cu cinci petale și circa 2,5 cm în diametru, pot fi galbene, portocalii, roz, violet, albe sau maronii și se deschid între iunie și septembrie. Fructul este o capsulă cu numeroase semințe foarte mici. Ritmul de creștere este moderat.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Lumânărica are nevoie de cel puțin 6 ore de soare direct pe zi și tolerează o semiumbră ușoară. Se potrivește în grădini de stâncărie, în straturi însorite și ca floare tăiată pentru buchete. Albinele și păsările cântătoare vizitează planta.
Udare
Udă doar pentru a ajuta plantele să se înrădăcineze. Odată instalate, suportă bine solul uscat, datorită rădăcinii pivotante adânci. Nu le priește apa stagnantă.
Solul
Preferă un sol sărac sau mediu, cu drenaj foarte bun: nisipos, pietros, lutos sau chiar argilos, cu pH între 6 și 8. Pe un sol bogat plantele devin moi și se culcă.
Fertilizare
Nu fertiliza lumânărica. Preferă solul sărac.
Plantare și semănat
Răsadurile se plantează în mai sau iunie, într-un loc însorit, cu drenaj excelent. Soiurile înalte pot avea nevoie de tutore.
Semănatul se face direct în aprilie, mai sau iunie, sau în interior, în martie.
Tăiere
După înflorire, taie tulpina florală la bază, în august sau septembrie. Astfel prelungești înflorirea și limitezi autoînsămânțarea. Unele specii, mai ales lumânărica obișnuită, se înmulțesc foarte ușor singure și pot deveni invazive.
Înmulțire
Lumânărica se înmulțește din semințe. Perioada de înmulțire este martie–mai, iar semănatul direct se face în aprilie–iunie.
Iarna
Planta rezistă în general la ger și poate rămâne afară. Perioada de repaus este în noiembrie–februarie. Problema iernii nu este frigul, ci umezeala: într-un sol greu și ud rozeta putrezește. Dacă terenul reține apa, îmbunătățește drenajul cu pietriș mărunt.
Probleme frecvente
Plantele se culcă: cauza este solul bogat sau umbra. Cultivă-le pe sol sărac, la soare plin, sau folosește tutori.
Răsar puieți peste tot în grădină: planta se autoînsămânțează intens. Îndepărtează tulpinile trecute înainte să se coacă semințele.
Rozeta putrezește iarna: solul este ud și prost drenat. Adaugă pietriș pentru drenaj.
Utilizări
Tulpinile înflorite se pot folosi ca flori tăiate. Frunzele speciei V. thapsus (lumânărica obișnuită) sunt folosite tradițional în fitoterapie.
















































































