Salvia nemorosa
Lamiaceae
Cunoscută și ca: salvie decorativă, jaleș de câmp, jaleș de cîmp
Salvia nemorosa, numită și salvie decorativă sau jaleș de câmp, este o perenă ușor de cultivat, cu spice dese violet-albastre care apar din iunie până în septembrie. Rezistă la secetă și la ger, iar după tăiere înflorește a doua oară. Se potrivește în rabate însorite, în grupuri de trei sau mai multe plante.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 15–28 °C, min. -30 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 30–90 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată salvia nemorosa
Salvia nemorosa (familia Lamiaceae) formează tufe erecte, cu numeroase tulpini frunzoase care pornesc de la bază. Ajunge, de regulă, la 30-90 cm înălțime și 30-60 cm lățime. Frunzele sunt verzi până la gri-verzui, lanceolate până la ovale, lungi de 8-15 cm, rugoase, cu margini dințate. Strivite între degete, sunt aromate.
Florile mici, bilabiate, violet-albastre, sunt grupate în verticile dense pe spice. Bracteele și caliciile sunt roșcat-purpurii. Există și soiuri cu flori roz, albe sau purpurii. Înflorirea ține din iunie până în septembrie, iar planta este parfumată. Crește spontan în Europa Centrală și de sud-est, în Caucaz, Iran și Asia Centrală, în păduri luminoase, pajiști uscate și stepă.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Înflorește cel mai bogat la soare plin și tolerează o semiumbră ușoară. Alege un loc deschis, în față sau la mijlocul rabatei. Atrage albine și fluturi, iar căprioarele și iepurii rareori o rod.
Udare
Până se înrădăcinează, udă moderat. După aceea, udă doar în perioade lungi de secetă, pentru că planta suportă bine lipsa apei. Evită apa stagnantă. Umiditatea aerului nu contează.
Solul
Preferă un sol mijlociu spre sărac, bine drenat, nisipos sau pietros, dar crește și pe soluri lutoase. Tolerează solurile alcaline, cu pH între aproximativ 6 și 8. Într-un sol bogat, tulpinile se lungesc și se culcă.
Fertilizare
Are nevoie de puțin. Dacă vrei să o fertilizezi, aprilie este momentul potrivit. Un sol prea bogat face tulpinile moi și culcate.
Tăiere pentru a doua înflorire
După ce primul val de flori se ofilește, taie tulpinile aproape de frunzele de la bază. Tăierea se face în iulie sau august, iar planta reînflorește. Dacă lași spicele ofilite pe plantă, înflorirea de la sfârșitul verii este mai slabă.
Vegetația veche se curăță la începutul primăverii, în martie.
Plantare
Se plantează primăvara, în mai sau iunie, ori la începutul toamnei, în septembrie. Pune plantele în grupuri de trei sau mai multe, în prim-planul rabatelor. Semănatul se face în aprilie-mai direct în locul definitiv sau, pentru răsaduri, în martie-aprilie, în casă.
Iernarea
Este complet rezistentă la ger și poate rămâne afară, la locul ei, la temperaturi de până la aproximativ -30 °C. Poți lăsa frunzișul peste iarnă și îl cureți la începutul primăverii. Perioada de repaus este în noiembrie-februarie. Partea aeriană se usucă iarna, iar planta reîncepe vegetația primăvara din bază.
Înmulțire
Se înmulțește prin semințe, butași de tulpină sau prin împărțirea tufei. Împărțirea și butășirea se fac în aprilie-mai sau în septembrie.
Probleme frecvente
Tulpini culcate, lungite: apar de obicei din cauza solului prea bogat sau a prea multei umbre. Mută planta într-un loc mai sărac și mai însorit și taie-o după înflorire.
Puține flori la sfârșitul verii: spicele ofilite au rămas pe plantă. Taie tulpinile la frunzele de la bază, ca să apară un al doilea val.
Melcii pot roade frunzele.
Flori tăiate și utilizări
Spicele se pot tăia pentru buchete în iunie-august. Planta este valoroasă pentru polenizatori. Frunzele au fost folosite tradițional în medicina turcă ca hemostatic, iar în Rusia pentru diaree și hemoragii.
































































































