Mac oriental
Papaver orientale · Papaveraceae
Cunoscută și ca: mac turcesc, maci orientali
Macul oriental (Papaver orientale), numit și mac turcesc, este o plantă perenă de grădină cu flori mari, foarte decorative, care rezistă bine la ger. Are nevoie de un loc însorit, de sol bine drenat și de puțină apă. Singura lui particularitate este repausul de vară, când frunzișul dispare.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 10–24 °C, min. -35 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 0,6–1 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată macul oriental
Macul oriental, cunoscut și ca papaver orientale sau maci orientali, face parte din familia Papaveraceae. Este originar din Caucaz, din nord-estul Turciei și din nordul Iranului. Este o plantă erbacee perenă, care crește în tufă rotunjită, de 60–100 cm înălțime și 30–90 cm lățime, într-un ritm moderat.
Frunzele sunt păroase, gri-verzui, adânc crestate și seamănă cu cele de ciulin. Ele formează o rozetă la baza plantei. Florile au formă de cupă, între 10 și 15 cm în diametru, cu petale încrețite și un centru închis la culoare, marcat de o pată. Apar la sfârșitul primăverii și la începutul verii (mai–iulie), în portocaliu, roșu, roz sau alb. Nu sunt parfumate.
După înflorire se formează o capsulă uscată, mare, plină de semințe foarte mici, care se coc în iulie–august. Frunzișul se usucă după înflorire, iar în toamnă apare o rozetă nouă.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Macul oriental crește cel mai bine la soare plin și tolerează și umbra ușoară. În natură trăiește pe pante montane uscate și însorite și în pajiști cu veri secetoase, așa că un loc deschis și luminos îi priește cel mai mult.
Udare și umiditate
Are nevoie de puțină apă și suportă bine seceta. Udă-l moderat și evită excesul de apă, pentru că rădăcina pivotantă putrezește ușor. Nici umiditatea aerului nu contează pentru el, preferă un mediu uscat.
Solul potrivit
Alege un sol de grădină bine drenat, lutos sau nisipos, cu reacție neutră spre ușor alcalină (pH 6,5–7,5). Rădăcina principală, pivotantă și adâncă, este sensibilă la solul umed și la deranjare. De aceea e bine să nu muți planta fără motiv.
Fertilizare
Fertilizarea se face la începutul sezonului, în martie–aprilie.
Plantare și semănat
Poți planta macul oriental în aprilie, mai sau septembrie. Lasă între plante aproximativ 60 cm. Semănatul se face în aprilie–mai.
După înflorire frunzișul dispare și rămâne un gol în strat. Plantează-l printre perene care se dezvoltă mai târziu, ca să acopere acest loc. Evită mutarea plantelor deja crescute. Macul oriental se poate cultiva și în ghiveci.
Tăiere
După ce frunzișul se usucă (în iulie–august, în perioada de repaus), taie-l de la bază. Dacă îndepărtezi florile trecute, planta poate înflori a doua oară.
Iernare
Macul oriental are nevoie de frigul iernii. Rezistă până la aproximativ -35 °C, iar iernile obișnuite de la noi, cu minime în jur de -20 °C, nu îi pun probleme. În zonele cu ierni aspre îl poți proteja cu un strat de mulci.
Înmulțire
Se înmulțește prin semințe, prin butași de rădăcină sau prin împărțirea tufei. Perioadele indicate pentru înmulțire sunt ianuarie, noiembrie și decembrie.
Puieții din semințe pot arăta diferit de planta-mamă. Soiurile denumite se înmulțesc prin butași de rădăcină.
Probleme frecvente
Golul din mijlocul verii este normal: planta intră în repaus. Completează locul cu perene care înfloresc spre sfârșitul verii.
Dacă baza și rădăcinile putrezesc, cauza este de obicei drenajul slab sau udarea excesivă. Plantează în sol bine drenat. Mai pot apărea putregaiul rădăcinilor și făinarea.
Utilizare în grădină
Florile se pot folosi ca flori tăiate. Planta atrage albine și fluturi, iar căprioarele și iepurii o ocolesc în general.
































































































