Allium giganteum
Amaryllidaceae
Cunoscută și ca: allium gigant, ceapă decorativă gigant
Allium giganteum, numit și allium gigant sau ceapă decorativă gigant, este o plantă bulboasă perenă care ridică, la începutul verii, o inflorescență sferică mov-roz pe o tijă înaltă de 100-180 cm. Rezistă iarna în aer liber și se descurcă bine fără multă îngrijire.
- Lumină
- Soare plină
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -30 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 1–1,8 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată allium giganteum
Allium giganteum provine din Asia Centrală și Asia de Sud-Vest: Iran, Afganistan, Turkmenistan, Tadjikistan, Uzbekistan și Türkiye. Crește în tufe de 30-60 cm lățime, iar tija florală este dreaptă și fără frunze, ridicându-se deasupra unei rozete de frunze de la bază.
Frunzele sunt lungi, late ca niște panglici, ușor glauce, verde-cenușii, și miros a ceapă. Încep să se usuce în perioada înfloririi. Floarea este o umbelă sferică densă, formată din multe floricele mici în formă de stea, cu șase petale, în nuanțe de mov, violet și roz. Apare în iunie și iulie și ține 2-3 săptămâni. După ea rămân capsule mici, într-un glob decorativ de semințe.
Creșterea este moderată, iar planta este considerată ușor de cultivat. Poate deveni invazivă în zonele cu sol răscolit.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Are nevoie de soare direct, cel puțin 6 ore pe zi. Se plasează cel mai bine în fundalul unui strat de flori, în grupuri de 5-9 bulbi.
Tijele înalte se pot apleca în bătaia vântului, așa că alege un loc adăpostit sau leagă-le de un tutore. Frunzele se îngălbenesc la înflorire, iar acest lucru este firesc; plantează în față alte perene care să acopere golul.
Udare
Ține solul moderat umed în perioada de creștere, mai ales în aprilie și mai. După înflorire suportă bine seceta de vară.
Evită excesul de umezeală din sol: bulbul poate putrezi. Toleranța la secetă este medie.
Solul
Alege un sol de grădină bine drenat, îmbogățit cu compost. Se adaptează la soluri lutoase, nisipoase sau argiloase, atât timp cât apa se scurge liber. pH-ul potrivit este între 6,0 și 8,0.
Fertilizare
Fertilizează în martie și aprilie, la reluarea creșterii.
Plantare
Bulbii se plantează toamna, în septembrie, octombrie sau noiembrie, la aproximativ 20 cm adâncime și la 30 cm distanță unul de altul. Bulbul este mare și are rădăcini cărnoase, deci are nevoie de o groapă adâncă.
Iernarea
Planta este rezistentă la îngheț și poate rămâne afară peste iarnă; suportă până la aproximativ -30 °C, iar iernile obișnuite de la noi, cu minime în jur de -20 °C, nu sunt o problemă. Partea de deasupra solului se usucă, iar bulbul își continuă odihna sub pământ.
Înmulțire
Se poate înmulți prin semințe, prin bulbi fii sau prin diviziune. Cel mai potrivit moment este septembrie-octombrie.
Probleme frecvente
Putregaiul negru apare pe frunze și pe bulbi când solul este prea umed. Îmbunătățește drenajul și nu uda în exces. Bulbii pot suferi și de putregai de bulb sau putregai alb.
Tijele care se apleacă sunt de obicei cauzate de vânt; leagă-le sau plantează într-un loc adăpostit.
Utilizare
Este o floare potrivită pentru buchete, de tăiat în iunie și iulie. Umbelele uscate rămân decorative. Atrage fluturi și albine și nu este mâncată de căprioare și iepuri. Nu este comestibilă.












































































