Allium în floare, cu inflorescențe sferice pe tulpini înalte

Foto: helen1688, CC BY 4.0, iNaturalist

Foto: Alex Abair, CC BY 4.0, iNaturalist

Foto: Alex Abair, CC BY 4.0, iNaturalist

Foto: Jared Shorma, CC BY 4.0, iNaturalist

Foto: Jared Shorma, CC BY 4.0, iNaturalist

Foto: Milan Chytrý, CC BY 4.0, iNaturalist

Bulbi Plante perene Plante aromatice

Allium

Amaryllidaceae

Cunoscută și ca: ceapă decorativă, alium

Alliumul, numit și ceapă decorativă sau alium, este o plantă bulboasă perenă cu tulpini florale înalte, terminate într-o inflorescență sferică. Este ușor de cultivat, rezistă la îngheț și se potrivește în grădină, în ghiveci și în rocării.

Lumină: Soare plină, Soare până la semiumbră
Udare: Moderate
Umiditate: Scăzută
Temperatură: 10–24 °C, min. -25 °C
Dificultate: Ușor de cultivat
Înălțime: 0,2–1,5 m

Specii și soiuri

Arpagic

Allium schoenoprasum

Soare plină
Moderate

Usturoi

Allium sativum

Soare plină
Moderate

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

Semănare în interiorSemănarePlantare în exteriorSchimbarea ghiveciuluiTăiereÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată alliumul

Allium este un gen mare din familia Amaryllidaceae. Plantele formează tufe și cresc între 15 cm și 150 cm, în funcție de specie, într-un ritm moderat. Frunzele sunt verzi, în general liniare, plate sau cilindrice și goale pe dinăuntru, și pornesc de la baza plantei. Adesea se ofilesc de la vârf în timpul înfloririi, iar unele specii au frunze late. Toată planta miroase a ceapă sau a usturoi.

Florile mici, în formă de stea, de clopoțel sau de cupă, sunt strânse într-o umbelă rotundă, pe o tulpină florală fără frunze. Țin mult, sunt adesea parfumate și pot fi albe, galbene, roz, violet, roșii sau albastre. Înfloresc din mai până în iulie. După înflorire se formează capsule care conțin semințe mici, rotunde și negre.

În natură, speciile cresc în zone uscate de munte, în păduri rarefiate, pe pajiști și pe terenuri perturbate.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc potrivit

Alliumul se dezvoltă cel mai bine la soare, dar acceptă și umbră ușoară. Este o plantă de exterior și rezistă bine iernilor cu îngheț. Se potrivește în straturi, în rocării și în ghivece sau jardiniere pe balcon. Atrage albinele și fluturii, iar căprioarele îl evită. Florile se pot folosi și în buchete.

Sol și replantarea

Preferă un sol fertil, afânat, bine drenat și bogat în materie organică, de tip lutos, nisipos sau cu mult humus. Un sol care drenează liber este important pentru bulbi. La plantele din ghiveci, replantarea se face toamna, în septembrie sau octombrie.

Udarea

Udă mai generos în aprilie și mai, când planta crește și își pregătește florile. Solul trebuie să rămână bine drenat. În august și septembrie planta intră în repaus, iar frunzele se usucă.

Fertilizarea

Fertilizează primăvara, în martie și aprilie, când pornește vegetația. Un sol bogat în materie organică susține bine planta.

Plantarea

Plantează bulbii toamna, în septembrie sau octombrie, la o adâncime de aproximativ trei ori înălțimea lor. Poți planta și bulbi mici desprinși din bulbul-mamă, primăvara. Speciile mai mici merg bine în rocării, iar cele înalte arată bine în grupuri.

Tăierea

După înflorire, în iunie și iulie, taie frunzișul care arată neîngrijit. Dacă nu vrei ca planta să se autosemene, taie inflorescențele trecute.

Iarna

Speciile rezistente rămân în pământ peste iarnă. Dacă ai specii care nu suportă gerul, scoate-le din sol și păstrează-le peste iarnă într-un loc ferit.

Înmulțirea

Alliumul se înmulțește prin diviziune, prin bulbi secundari, prin semințe sau prin bulbili. Fă diviziunea toamna, în septembrie sau octombrie. Poți semăna semințele în martie și aprilie, sau în casă în februarie și martie.

Probleme și avertismente

Unele specii, de exemplu A. triquetrum și A. ursinum, pot deveni buruieni în grădină. Dacă nu vrei să se răspândească, taie inflorescențele înainte să facă semințe.

Recoltare și folosire

Multe specii de Allium sunt folosite ca ceapă, usturoi, praz, arpagic sau eșalotă, iar bulbii, frunzele și florile sunt comestibile. Speciile ornamentale sunt adesea comestibile, dar mai puțin aromate. Recolta se face din iunie până în august.