Arpagic

Arpagicul preferă locurile însorite, dar suportă și semiumbra. În grădină se simte bine în răzoare, în stâncării sau la marginea straturilor de aromatice. Dacă îl ții în casă, are nevoie de o fereastră bine luminată, cu soare.

În climatul nostru poate rămâne afară tot anul: rezistă la temperaturi de până la aproximativ -35 °C, iar iernile obișnuite, cu minime de aproximativ -20 °C, nu îl afectează.

Menține solul moderat umed. Arpagicul tolerează moderat seceta de scurtă durată, dar frunzele rămân mai fragede dacă nu lași pământul să se usuce complet. Uneori are nevoie de mai multă apă în iunie, iulie și august.

Evită băltirea: apa stagnantă duce la putrezirea rădăcinilor. Umiditatea aerului nu este o problemă, fiindcă planta se mulțumește cu una moderată.

Alege un sol bine drenat, bogat în materie organică, lutos sau bogat în humus, cu pH între 6,0 și 7,0. Solul trebuie să rămână umed, dar să dreneze bine excesul de apă.

Tufele se divid și se replantează la 2-3 ani, primăvara (martie-aprilie) sau toamna (septembrie).

Fertilizează în aprilie și în iunie, când planta pornește în vegetație și după primele tăieri. Un sol bogat în materie organică susține tufa fără alte intervenții.

Pentru recoltă, taie frunzele aproape de bază. Tufele bătrâne se pot tăia la 2-5 cm deasupra solului ca să se regenereze; momentul potrivit este iulie-august. După tăiere, planta își reface frunzișul.

Poți semăna în interior în februarie-martie, cu 8-10 săptămâni înainte de ultimul îngheț. Semănatul direct în sol se face în aprilie-mai, după ce trece pericolul înghețului. Răsadurile se plantează afară în aprilie-mai.

O altă variantă este să împarți o tufă existentă, primăvara sau toamna.

Arpagicul este complet rezistent la ger. Iarna frunzele se usucă până la bulbi, iar planta rămâne în repaus în ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie. La începutul primăverii pornește din nou în vegetație, fără protecție specială.

Arpagicul se înmulțește prin semințe sau prin divizarea tufei. Divizarea se face în martie-aprilie sau în septembrie și se poate combina cu replantarea. Fiecare porțiune trebuie să aibă bulbi și rădăcini.

Cea mai întâlnită problemă este baza îngălbenită și putrezită, de obicei din cauza drenajului slab. Îmbunătățește drenajul și udă mai rar.

Dacă frunzele au galerii sau par minate, vinovată poate fi molia prazului (larvele ei). Taie frunzele afectate și acoperă plantele cu agrotextil. Printre bolile posibile se numără putregaiul rădăcinilor.

Frunzele și florile sunt comestibile și se recoltează între aprilie și octombrie. Au un gust blând de ceapă și se potrivesc la ouă, supe, salate, unt aromat și sosuri de tip dip. Florile se pot folosi și ca decor comestibil.

Florile se pot folosi și ca flori tăiate, iar planta atrage polenizatorii datorită nectarului bogat. Este rezistentă la cerbi.