Caper
Capparis spinosa · Capparaceae
Cunoscută și ca: capere
Caperul (Capparis spinosa), numit și capere, este un arbust mediteranean cu flori mari, parfumate, iar bobocii lui florali sunt cunoscuții capere din bucătărie. Rezistă doar până la aproximativ -7 °C, iar iernile de la noi coboară de obicei mult sub această valoare, așa că planta se ține pe balcon sau în interior, într-un loc foarte călduros și însorit.
- Lumină
- Soare plină
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 20–35 °C, min. -7 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 0,3–1,5 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată caperul
Caperul este un arbust peren, cu multe ramuri, care se întinde sau atârnă peste stânci și ziduri. Frunzele sunt alterne, groase, lucioase, cărnoase, rotunde până la ovale, de culoare verde.
Florile sunt mari, decorative și cu parfum dulce, cu patru petale albe până la alb-roze și numeroase stamine violete, lungi, deasupra cărora se ridică un stigmat lung. După înflorire se formează fructe cărnoase, cu multe semințe, care se consumă murate. Planta atrage polenizatorii și se potrivește în grădini de stâncărie.
În natură crește pe pante stâncoase, ziduri, abrupturi și terenuri uscate, pietroase, din climate semiaride până la aride, de la nivelul mării până la circa 2.000 m. Răspândirea include bazinul mediteranean, Peninsula Arabică și părți din Asia de vest și centrală; se discută dacă este cu adevărat nativ în Mediterana.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Caperul are nevoie de soare plin, fierbinte, și de un loc cald. Pe balcon alege cel mai însorit colț, de preferat lângă un zid care păstrează căldura. Vara poate sta afară, dar în sezonul rece trebuie ferit de îngheț.
Udare și umiditate
Planta tolerează foarte bine seceta și preferă aerul uscat. Udă puțin, iar apa e necesară mai ales ca plantele tinere să se înrădăcineze. Un substrat mereu ud nu îi priește deloc.
Sol și rempotare
Are nevoie de un sol foarte drenant, sărac, pietros sau nisipos; se potrivesc substraturile nisipoase, cu pietriș, chiar alcaline. Drenajul bun este esențial, deci ghiveciul trebuie să aibă orificii și un amestec aerat.
Rempotarea se face în aprilie.
Plantare
Plantează într-un loc fierbinte, însorit, cu drenaj excelent, cum ar fi un zid sau o pantă. Plantele crescute în casă se mută afară în mai sau iunie, când a trecut perioada de risc de îngheț.
Tăiere
Tăierea se face în martie.
Iernarea
Fiind sensibil la îngheț, caperul nu poate rămâne afară iarna. Protejează-l de îngheț în octombrie–martie, adică în octombrie, noiembrie, decembrie, ianuarie, februarie și martie. Perioada de repaus cade în noiembrie–februarie; în acest răstimp udă foarte puțin, ca la o plantă rezistentă la secetă.
Înmulțire
Semănatul se face în martie; în casă se poate începe încă din februarie. Înmulțirea plantelor existente se face în mai–iunie.
Recoltare și folosire
Se pot consuma bobocii florali (caperele) și fructele. Recoltarea are loc în iunie, iulie și august, în aceeași perioadă cu înflorirea.
Caperele și fructele se sărează sau se murează și dau un gust ascuțit, cu note de muștar și piper. Sunt clasice în bucătăria din sudul Italiei.
Părți din plantă se folosesc în mod tradițional în medicina populară și în cosmetică.
















































































