Rodii

Rodiul înflorește și rodește cel mai bine la soare plin, dar suportă și umbră parțială. Alege un loc cald, luminos și ferit de vânt. Un balcon însorit sau o terasă orientată spre sud sunt potrivite vara. Fructele se coc cel mai bine acolo unde verile sunt calde și uscate.

După ce s-a înrădăcinat, rodiul rezistă bine la secetă. Udă-l rar, dar abundent, și lasă pământul să se zvânte între udări. Mai multă apă îi trebuie în iunie–august, când înflorește și își formează fructele.

Udarea neregulată face fructele să crape, așa că menține o umiditate cât mai constantă în sezonul cald. Umiditatea aerului nu contează, planta se descurcă bine cu aer uscat.

Rodiul se adaptează la mai multe tipuri de sol (lutos, argilos, nisipos), cu condiția ca drenajul să fie bun. Pentru ghiveci folosește un amestec lutos, care drenează liber. Valoarea pH-ului poate fi între 5,5 și 8,0.

Rempotează în martie–aprilie, înainte de pornirea în vegetație. Fundul ghiveciului trebuie să aibă găuri de scurgere, fiindcă apa stagnată duce la putrezirea rădăcinilor.

Fertilizează în perioada aprilie–iunie, cât planta crește activ și își pregătește florile. În lunile de repaus, noiembrie–februarie, nu îl fertiliza.

Taie la sfârșitul iernii, în februarie–martie. Elimină drajonii, lemnul uscat și ramurile care se încrucișează, apoi rărește coroana ca să capete forma dorită.

Dacă ai ținut planta la adăpost, scoate-o afară în mai, când s-a încălzit vremea. Alege un loc cald, însorit și ferit. În grădină, în zonele unde supraviețuiește, distanța între plante este de circa 3 m. Semănatul în interior se face în februarie–martie.

Rodiul rezistă până la aproximativ -12 °C. La iernile noastre, care pot coborî spre -20 °C, nu poate rămâne afară. După căderea frunzelor, mută ghiveciul într-un loc răcoros, ferit de îngheț.

Protecția împotriva înghețului contează în octombrie–martie. Perioada de repaus ține de obicei din noiembrie până în februarie, iar atunci udarea se reduce.

Rodiul se înmulțește prin butași de tulpină, marcotaj sau semințe. Butașii și marcotajul se fac în general în iunie–iulie sau în noiembrie. Din semințe plantele cresc mai lent și pot ieși diferite de planta-mamă.

Planta poate fi atacată de omizi, musculițe albe, păduchi lânoși, cochenile, ploșnița Leptoglossus și muște de fructe. Bolile posibile sunt pătarea frunzelor, pătarea fructelor și putrezirea rădăcinilor.

Înflorește, dar nu face fructe: cauza este polenizarea slabă, vremea răcoroasă sau umedă. Oferă-i soare plin, căldură și un loc adăpostit.

Fructele crapă: udarea a fost neregulată. Udă uniform.

Rădăcinile putrezesc: solul este prea ud. Îmbunătățește drenajul.

Fructele se recoltează în septembrie–octombrie. Se consumă semințele suculente (arilii), sucul și florile. Arilii dulci-acrișori se mănâncă proaspeți sau se storc pentru suc. Melasa de rodie se folosește în bucătăria persană, de exemplu în fesenjān.

Florile atrag polenizatorii.