Rozmarin

Are nevoie de cel puțin 6 ore de soare direct pe zi. Alege un loc însorit și adăpostit, de exemplu un balcon orientat spre sud sau un parapet unde tulpinile pot atârna liber.

Cu prea puțină lumină, planta crește rară și alungită. Dacă observi asta, mut-o într-un loc mai luminos.

Lasă solul să se usuce între udări. Rozmarinul târâtor suportă bine seceta, dar nu suportă solul ud și nici aerul umed și stătut. Umiditatea ridicată nu îi priește, iar aerul uscat îi convine.

Udă mai des în iunie, iulie și august, când e cald. În restul anului udă rar și atent, mai ales în perioada de repaus, din noiembrie până în februarie.

Folosește un substrat ușor, pietros și bine drenat, de la slab acid la neutru (pH-ul potrivit este, în general, între 5,5 și 7,5). Nisipul, pietrișul și lutul ușor sunt potrivite, iar solul argilos greu nu este.

Rempotează în aprilie sau mai, într-un ghiveci doar puțin mai mare, cu substrat proaspăt, afânat și drenant.

Fertilizează în aprilie și mai, la pornirea în vegetație. Planta se mulțumește cu un sol sărac, așa că nu insista cu îngrășământul.

Taie ușor în fiecare an, în iulie sau august, după înflorire. Tăierile ușoare mențin tufa deasă și o ajută să nu devină rară și alungită.

Plantează primăvara, în mai, într-un loc însorit și adăpostit, cu drenaj excelent. Aici planta își poate lăsa tulpinile peste un zid, o pantă sau marginea unui ghiveci.

În grădina de stâncărie sau la bordura unui zid însorit poate sta vara, dar la noi, cu ierni de până la aproximativ -20 °C, nu rămâne afară peste iarnă. Cultivarea în ghiveci pe balcon este varianta sigură.

Din semințe, rozmarinul se poate semăna în casă în februarie și martie sau, mai târziu, în martie și aprilie.

Formele târâtoare sunt ceva mai puțin rezistente la ger decât cele erecte. Rozmarinul târâtor suportă cel mult în jur de -10 °C, iar iernile de la noi pot coborî mult sub această limită. De aceea nu rezistă afară pe tot parcursul iernii.

Între noiembrie și martie ferește planta de îngheț și de umezeala de iarnă. Ține ghiveciul într-un loc luminos, răcoros și fără îngheț. În perioada de repaus, din noiembrie până în februarie, udă foarte puțin.

Se înmulțește prin butași de tulpină, prin marcotaj, prin diviziune sau din semințe. Perioada potrivită pentru înmulțirea vegetativă este iunie–august.

Tulpinile târâtoare se pretează bine la marcotaj: o tulpină se fixează pe sol, iar acolo unde face rădăcini poate fi separată de planta-mamă.

Cea mai frecventă problemă este excesul de apă. Lăstarii care se înnegresc sau se usucă indică, de regulă, putrezirea rădăcinilor din cauza solului ud. Îmbunătățește drenajul și udă mai puțin.

Creșterea rară și alungită vine din lipsa luminii. Mută planta la soare plin și taie ușor în fiecare an.

Boli care pot apărea: putregaiul rădăcinilor, făinarea și mucegaiul cenușiu (botrytis).

Frunzele și florile sunt comestibile. Poți culege frunze din mai până în septembrie. Aroma lor puternică se potrivește cu carnea la cuptor, cu cartofii și cu pâinea, iar florile pot fi folosite și ele în bucătărie.