Yucca

Alege un loc la soare plin. Yucca suportă și semiumbra, dar înflorește cel mai bine la soare. Se potrivește în grădini de stâncărie, în straturi însorite și în ghivece mari.

După ce s-a înrădăcinat, yucca tolerează bine seceta. Necesarul de apă este mic, iar umiditatea din aer nu contează. Udă-o doar în perioadele lungi fără ploaie.

Suportă majoritatea tipurilor de sol: nisipos, lutos, pietros sau argilos, cu condiția să fie bine drenat și cu pH neutru. Drenajul este esențial, deoarece planta nu are nevoie de un sol care rămâne ud.

Calendarul indică o singură fertilizare, în aprilie.

Perioada potrivită pentru tăiere este august-septembrie.

Se poate planta în aprilie, mai sau septembrie, la soare și pe sol bine drenat. Lasă aproximativ 90 cm între plante.

Gândește-te bine la loc înainte de plantare. Yucca are o rădăcină pivotantă groasă și cărnoasă, cu rădăcini laterale adânci, și drajonează. Odată instalată, este greu de îndepărtat, iar din bucăți de rădăcină poate da din nou lăstari. Se spune că s-a naturalizat în unele zone din Europa.

Yucca filamentosa rezistă la îngheț până la -29 °C, iar iernile obișnuite de la noi coboară de regulă spre -20 °C. În majoritatea Europei nu are nevoie de protecție. Perioada de repaus este în noiembrie-februarie.

Se înmulțește prin divizare, prin butași de rădăcină sau prin semințe. Divizarea și butașii de rădăcină se fac în martie-aprilie sau în septembrie. Semințele se pot semăna în interior în februarie-martie sau direct în sol în martie-aprilie.

Yucca este polenizată de moliile de yucca, ale căror larve consumă o parte din semințe. Florile atrag și colibri, și păsări cântătoare, iar planta este rezistentă la căprioare și iepuri. Este considerată prietenoasă cu polenizatorii.

Părțile comestibile sunt florile și fructele. Petalele pot fi folosite în salate, iar fructul se poate găti după ce i s-au scos semințele. Frunzele și rădăcinile nu se consumă, fiind toxice.