Phlox
Polemoniaceae
Cunoscută și ca: flox, floxi, phlox perene
Phlox, cunoscut și ca flox, floxi sau phlox perene, este o plantă perenă ușor de crescut, apreciată pentru florile parfumate care apar din mai până în septembrie. Genul cuprinde specii de la tufe înalte pentru rabate până la perne joase care acoperă solul. Rezistă bine la îngheț și se potrivește grădinilor din zonele cu ierni reci.
- Lumină
- Soare plină, Semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -30 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 0,1–1,5 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată phlox
Phlox este o plantă erbacee perenă, semipersistentă, cu frunze verzi, înguste, liniare până la eliptice sau ovate. Înălțimea variază mult, aproximativ de la 10 cm până la 150 cm, iar creșterea este moderată.
Habitul diferă după specie: phloxul de grădină (Phlox paniculata) formează tufe erecte, iar phloxul târâtor (Phlox subulata, Phlox douglasii) formează covoare joase. Florile au cinci lobi, sunt tubulare, adesea parfumate, și se adună în cime sau panicule. Culorile sunt roz, violet, roșu, alb și albastru. Planta atrage fluturi și molii.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Tipurile pentru bordură și cele alpine preferă soarele pe tot parcursul zilei. Speciile de pădure se simt mai bine la umbră parțială. Phloxul se pretează la rabate, la grădini de stâncărie, ca plantă acoperitoare de sol și la ghivece.
Udare
Udarea este moderată. Phloxul înalt de grădină cere sol uniform umed, deci udați-l în perioadele secetoase. Phloxul târâtor suportă mai bine solul uscat. Udați mai des în iunie, iulie și august.
Solul
Solul trebuie să fie fertil, umed, dar bine drenat. Speciile de pădure preferă un sol bogat în humus, iar cele alpine au nevoie de drenaj foarte bun. Phloxul crește pe sol lutos, nisipos, argilos sau bogat în humus, atât timp cât apa nu stagnează.
Fertilizare
Primăvara, în martie și aprilie, mulciți cu compost în jurul tufelor.
Tăiere
Îndepărtați florile trecute pentru a prelungi înflorirea. După sezon, tăiați tulpinile aproape de sol. Perioadele potrivite pentru tăiere sunt martie și octombrie.
Plantare și semănat
Plantați în aprilie, mai sau septembrie. Lăsați spațiu între plante pentru o bună circulație a aerului, ceea ce reduce riscul de făinare. Tufele se împart la câțiva ani.
Semănatul se face direct în martie, aprilie sau octombrie, iar pentru semănatul în interior perioada este februarie–martie. Fructul este o capsulă care se deschide adesea brusc și eliberează puține semințe mari.
Iernarea
Phloxul este rezistent la ger și rămâne în grădină peste iarnă. Tăiați-l după înflorire. Ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie sunt luni de repaus.
Înmulțire
Phloxul se înmulțește prin diviziunea tufei, prin butași de tulpină sau din semințe. Perioadele indicate pentru înmulțire sunt martie, aprilie și septembrie.
Probleme frecvente
Printre dăunători se numără acarienii, ploșnițele phloxului și nematozii de tulpină. Bolile apărute mai des sunt făinarea, petele foliare, rugina, putregaiul rădăcinilor și al coletului.
Peste frunze apare o pulbere albă? Este făinare. Îmbunătățiți circulația aerului și alegeți soiuri rezistente. Frunzele punctate indică acarieni: stropiți cu apă sau folosiți un acaricid.
Frunzele pot fi mâncate de căprioare și iepuri.
Flori tăiate
Phloxul se folosește ca floare tăiată, mai ales în iulie și august. Este potrivit și pentru ghivece, grădini de stâncărie și acoperirea solului.

















































































