Rubarbă (Rheum rhabarbarum) cu frunze mari și cozi roșiatice în grădină

Foto: Olivier, CC BY 2.0, Wikimedia Commons

Foto: Henry G. Gilbert Nursery and Seed Trade Catalog Collection.; Theodosia B. Shepherd Company., Public domain, Wikimedia Commons

Foto: Rosser1954 Roger Griffith, Public domain, Wikimedia Commons

Foto: Rosser1954 Roger Griffith, Public domain, Wikimedia Commons

Foto: Chase brothers company, Rochester, N.Y., Public domain, Wikimedia Commons

Foto: Tomwsulcer, CC0, Wikimedia Commons

Plante perene Plante aromatice

Rubarba

Rheum rhabarbarum · Polygonaceae

Cunoscută și ca: rubarbă, revent

Rubarba (Rheum rhabarbarum), numită și revent, este o plantă perenă erbacee, rezistentă la ger, cultivată pentru cozile cărnoase ale frunzelor. Are nevoie de puțină atenție: sol bogat, umezeală constantă și o iarnă rece. Se potrivește bine în grădină.

Lumină: Soare până la semiumbră, Soare plină
Udare: Moderate
Umiditate: Moderată
Temperatură: 10–22 °C, min. -35 °C
Dificultate: Ușor de cultivat
Înălțime: 0,6–1,5 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

Semănare în interiorSemănarePlantare în exteriorSchimbarea ghiveciuluiTăiereÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată rubarba

Rubarba formează tufe din rozete de frunze la baza plantei, pornite din rizomi scurți și groși. Frunzele sunt foarte mari, în formă de inimă până la triunghiulară, cu limbul de până la 60 cm lățime, așezate pe cozi groase, roșiatice.

În mai și iunie apar flori mici, verzui-albe până la roz-roșii, grupate în panicule mari, dese. Fructul este o achenă roșiatică, cu trei aripioare. Rădăcinile sunt rizomi cărnoși, care formează un fel de coroană de rezervă. Planta provine din Mongolia, Siberia și nordul Chinei, inclusiv Manciuria, iar cultivarea ei este considerată ușoară.

Cultivare și îngrijire

Locul potrivit

Rubarba crește cel mai bine la soare sau la umbră ușoară. Alege un loc unde coroana are spațiu să se dezvolte, fiindcă planta rămâne în același loc mulți ani.

Udarea

Planta are nevoie de umezeală constantă, iar ploile și udarea regulată dau cozi fragede. Udă mai des în mai, iunie și iulie.

Solul

Preferă un sol bogat și fertil, care reține umezeala, dar este bine drenat, cu mult compost. Solurile lutoase și bogate în humus sunt potrivite, iar pH-ul ideal este între 5,5 și 7.

Fertilizarea

Rubarba este mare consumatoare de substanțe nutritive. În fiecare iarnă se mulcește cu gunoi de grajd sau compost. Fertilizarea se face în februarie și martie.

Plantarea

Coroanele se plantează toamna sau la începutul primăverii, cu mugurii chiar la suprafața solului. Perioada de plantare este martie–aprilie și octombrie. În primul an nu se recoltează, ca planta să prindă putere.

Tăierea

Taie tijele florale pentru a stimula formarea cozilor. Frunzele uscate se taie toamna, în octombrie.

Iarna

Rubarba este complet rezistentă la ger și are nevoie de o perioadă rece de câteva săptămâni ca să crească bine. Repausul vegetativ are loc în lunile noiembrie–februarie, când partea aeriană se usucă. Nu necesită adăpost.

Înmulțirea

Se înmulțește prin diviziunea coroanei, în martie sau octombrie, sau din semințe. Semănatul se face în martie–aprilie în aer liber, sau în februarie–martie în interior.

Recoltarea și folosirea

Cozile se recoltează în aprilie, mai și iunie. Se gătesc cu zahăr pentru plăcinte, crumble și compoturi. Frunzele nu se consumă niciodată.

În medicina populară europeană, rubarba este folosită în mod tradițional, dar aici contează doar utilizarea culinară a cozilor.