Cicoarea

Cichorium intybus · Asteraceae

Cunoscută și ca: cicoare, Чикоарэ комунэ

Cicoarea (Cichorium intybus) este o plantă perenă rezistentă, cu flori albastre care țin din vară până la îngheț. Se cultivă ușor, rezistă la ger și poate fi folosită și în bucătărie.

Lumină: Soare plină, Soare până la semiumbră
Udare: Moderate
Umiditate: Moderată
Temperatură: 12–25 °C, min. -41 °C
Dificultate: Ușor de cultivat
Înălțime: 0,6–1,5 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

Semănare în interiorSemănarePlantare în exteriorTăiereÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată cicoarea

Cicoarea face parte din familia Asteraceae și este o plantă erbacee perenă. Pornește dintr-o rozetă de frunze verzi la baza plantei, din care cresc tulpini drepte, subțiri și ramificate. De obicei ajunge la 60–150 cm înălțime și 30–60 cm lățime, iar creșterea este rapidă. Sub pământ are o rădăcină pivotantă adâncă și cărnoasă, cu latex alb, bogată în inulină.

Florile sunt albastre (rar albe sau roz), asemănătoare margaretelor, de 3–5 cm, cu petale dințate. Stau direct pe tulpini, se deschid dimineața și se închid spre prânz. Înfloresc din iunie până în octombrie. Fructul este o achenă brună, alungită, cu cinci nervuri.

Planta este originară din Europa, Africa de Nord și Asia de Vest. În natură crește pe marginea drumurilor, prin pășuni și pe terenuri virane, mai ales pe soluri calcaroase. În ogoare și pășuni poate deveni buruiană.

Cultivare și îngrijire

Locul potrivit

Cicoarea se dezvoltă cel mai bine la soare plin, dar suportă și umbră parțială. Căldura umedă din plin sezon estival o afectează: în astfel de condiții planta slăbește. Alege un loc mai răcoros sau seamănă în anotimpurile mai răcoroase.

Fiind înaltă și cu aspect sălbatic, merge bine în grădini naturale și în bordurile de flori. Este vizitată de albine, fluturi și muște.

Udare și umiditate

Plantele tinere se udă regulat. Odată înrădăcinată, cicoarea se descurcă bine în perioadele uscate, așa că nu are nevoie de multă atenție. Cere ceva mai multă apă în iunie, iulie și august. Umiditatea aerului nu este o problemă, un nivel moderat fiind suficient.

Solul

Crește în aproape orice sol de grădină care drenează bine, dar preferă pământul calcaros, de la neutru la alcalin (pH de aproximativ 6,0–8,5). Merge bine și în lut. Solul ar trebui să fie ușor umed, fără apă stagnantă.

Fertilizare

Fertilizarea se face în aprilie, la începutul sezonului de creștere. Planta nu este pretențioasă, iar în sol obișnuit de grădină se descurcă bine.

Semănat și plantat

Poți semăna cicoarea direct în grădină din aprilie până în iunie. Dacă preferi să pornești răsadurile din timp, seamănă în casă în martie și plantează afară în mai. Lasă aproximativ 30 cm între plante.

Tăiere

Tăierea se face în septembrie–octombrie, când tulpinile se usucă. Cicoarea se autosemănă din abundență, așa că îndepărtează florile trecute înainte ca semințele să se coacă, dacă nu vrei puieți nedoriți.

Iarna

Cicoarea este complet rezistentă la ger. Partea de deasupra solului se usucă toamna, iar rozeta și rădăcina pivotantă rezistă peste iarnă și renasc în primăvară. Ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie sunt luni de repaus.

Înmulțire

Se înmulțește din semințe sau prin împărțirea tufei. Împărțirea se face în martie–aprilie.

Probleme frecvente

Cele mai des întâlnite probleme vin de la limacși, melci și viermi cenușii.

Dacă planta slăbește vara, cauza este de obicei căldura umedă. Soluția este un loc mai răcoros sau o semănare în anotimpuri mai răcoroase. Dacă apar prea mulți puieți, cauza este autosemănarea; îndepărtează florile ofilite înainte să se coacă semințele.

Recoltare și utilizare

Frunzele, rădăcinile și mugurii florali sunt comestibili. Frunzele amărui se mănâncă ca salată. Rădăcina prăjită și măcinată se folosește ca înlocuitor de cafea, iar din rădăcină se obține inulină.

Recoltarea se face în mai și iunie, apoi în octombrie și noiembrie.