Iberis
Iberis sempervirens · Brassicaceae
Cunoscută și ca: lăcrămioare de stâncă
Iberis (Iberis sempervirens, numit și lăcrămioare de stâncă) este o perenă veșnic verde, joasă, care primăvara se acoperă de flori albe. Se potrivește pe ziduri, în grădini de stâncă și la marginea stratelor, iar iarna rămâne afară fără probleme. Cere în principal soare și un sol bine drenat.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -23 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 15–30 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată iberisul
Iberis sempervirens face parte din familia Brassicaceae și este un subarbust veșnic verde, care crește moderat. Formează perne dese, de 15–30 cm înălțime și, de obicei, 30–45 cm lățime. Tulpinile se revarsă peste pietre și ziduri și prind rădăcini acolo unde ating solul, de aceea planta se folosește și ca acoperitor de sol.
Frunzele sunt înguste, de 2,5–5 cm, verde închis, lucioase și coriacee. În aprilie–iunie apar corimbe dense, plate, de flori mici albe, cu patru petale. Sunt atât de numeroase încât ascund aproape tot frunzișul, au parfum, iar pe măsură ce îmbătrânesc pot trece spre un roz pal. După înflorire se formează capsule mici, rotunde, care se brunifică la maturitate.
În natură, specia crește în sudul Europei, în stepe și păduri uscate, pe soluri nisipo-lutoase sau lutoase. Florile atrag albinele și fluturii. Planta are reputația că este ocolită de cerbi și iepuri.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Iberisul înflorește cel mai bogat la soare plin, dar suportă și umbră ușoară. Cele mai bune locuri sunt cele însorite și drenate: coroana unui zid, grădina de stâncă sau marginea unei borduri.
Udare
Plantele tinere se udă regulat până se instalează. Cele mature suportă bine seceta și preferă un sol de la umed la ușor uscat. Nu le plac „picioarele ude”, deci apa nu trebuie să stagneze la rădăcină.
Sol și replantare
Iberisul se mulțumește cu orice textură de sol, atât timp cât este bine drenat. Preferă un sol neutru spre alcalin, cu pH de obicei între 6,5 și 8. Evită argila grea și umedă, mai ales iarna.
Plantele din ghiveci se replantează în martie–aprilie.
Fertilizare
Fertilizarea se face în martie–aprilie, la începutul sezonului de creștere.
Tăiere
Imediat după înflorire, în iunie, tufa se scurtează cu foarfeca cu aproximativ o treime. Astfel rămâne deasă și formează lăstari noi.
Plantare și semănat
Iberisul se plantează primăvara, în aprilie–mai, sau în septembrie, într-un loc însorit și bine drenat. Se transplantează ușor.
Din semințe, se poate semăna în casă în martie sau direct afară în aprilie–mai.
Iernarea
Planta este complet rezistentă la îngheț și suportă aproximativ -23 °C, deci iernile obișnuite din regiune nu o afectează. În zonele reci se recomandă mulci, ca să nu sufere iarna. Perioada de repaus durează din noiembrie până în februarie.
Înmulțire
Iberisul se înmulțește prin butași, semințe sau marcotaj. Cel mai potrivit moment pentru înmulțire este iunie–iulie. Fiindcă tulpinile prind singure rădăcini la contactul cu solul, marcotajul merge deosebit de ușor.
































































































