Saponaria ocymoides
Caryophyllaceae
Cunoscută și ca: săpunariță
Saponaria ocymoides, numită și saponaria sau săpunariță, este o plantă perenă târâtoare care formează perne dese, acoperite din mai până în august de flori mici, roz până la roșii. Se cultivă ușor, rezistă la secetă și la ger și se potrivește în grădini de stâncă, pe coronamentul zidurilor sau la marginea rabatelor.
- Lumină
- Soare plină
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -40 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 10–40 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată saponaria ocymoides
Este un subarbust peren, scund, cu port dens, în pernă. Tulpinile, foarte ramificate, sunt culcate pe sol sau ușor ascendente. Frunzele sunt mici, ovate până la lanceolate, păroase, verde-cenușii, de 1 până la 3 cm și așezate aproape de tulpină.
Floarea are cinci petale și apare în inflorescențe laxe la vârful lăstarilor, din mai până în august, cu antere albastre. Fructul este o capsulă ovoidă de până la 9 mm. Creșterea este moderată, iar planta se întinde pe 30 până la 60 cm.
Este originară din munții din sud-vestul și centrul Europei: Spania, Franța, Corsica, Sardinia, Italia, Alpii, Germania, Austria, Elveția și nord-vestul Balcanilor. Crește în locuri stâncoase și pietroase, pe pante uscate și în păduri de pin, pe soluri calcaroase, până la circa 1.500 m, rar la 2.400 m.
Florile atrag albinele și fluturii, iar planta este rezistentă la căprioare. Se seamănă singură în grădină, dar nu este considerată agresivă.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Soarele plin dă cele mai multe flori. Soiul cu flori albe, 'Alba', suportă și semiumbra.
Se simte bine într-o grădină de stâncă, pe un zid sau la marginea unui rabat, unde se poate revărsa. Nu suportă călcarea în picioare, așa că nu o plantați lângă alei circulate.
Udarea
După ce s-a înrădăcinat, are nevoie de puțină apă. Toleranța la secetă este mare, iar solul ud îi dăunează, mai ales iarna.
Vara, în perioade calde și umede, planta poate slăbi. Soarele plin și un sol aerat, uscat, ajută.
Solul și rempotarea
Preferă un lut nisipos sau pietros, bine drenat, de la neutru la alcalin, cu pH între 6,5 și 8,5. În solurile grele amestecați pietriș mărunt.
Dacă o țineți la ghiveci, rempotați-o în aprilie.
Tăierea
După înflorire, în iulie–august, tăiați tufa cam la jumătate. Așa rămâne compactă și poate înflori din nou.
Plantarea și semănatul
Plantați în aprilie–mai, în soare plin, sau în septembrie. Distanța dintre plante este de circa 35 cm.
Semănatul se face în martie–aprilie direct la locul definitiv, sau în februarie–martie în casă.
Se poate cultiva și la ghiveci sau pe balcon, cu aceleași cerințe: sol drenat și soare.
Iarna
Este complet rezistentă la ger. Perioada de repaus este noiembrie–februarie. Singura grijă este ca baza plantei să nu stea în sol umed.
Înmulțirea
Se înmulțește prin diviziune, semințe sau butași de tulpină. Diviziunea și butașii se fac cel mai bine în aprilie–iunie.
Probleme frecvente
Melcii și limacșii pot ataca planta.
Dacă planta piere iarna, cauza este de obicei apa la rădăcini. Remediul este să îmbunătățiți drenajul cu pietriș.
Dacă slăbește vara, într-un loc cald și umed, mutați-o în soare plin, într-un sol aerat și uscat.
































































































